Despre sensul vieții putem vorbi ... o viață, fără să ajungem la o concluzie. Dar, astăzi, lucrurile sunt relativ simple: materia joacă după niște reguli clare și simple (mă rog ... știți voi ce vreau să zic: zic de alea cunoscute), viața, în schimb, are ceva ce materia nu are: liberul arbitru. În diverse grade de libertate.
Mai ales oamenii. Individul își modelează viața în funcție de o infinitate de alegeri. Un grup social își modelează traiectoria socială în funcție de o infinitate de alegeri individuale. Inclusiv definiția omului este o alegere socială. Ce ne dorim să fie omul și societatea umană? La cel mai de bază nivel este o alegere între animal și ... altceva.
Un individ poate alege să sugrume o altă persoană și să i se uite în ochi cum i se scurge viața. Sau, poate alege să învețe să facă masaj cardiac și să salveze nenumărate vieți. Un părinte poate alege să-și învinețească copilul cu cureaua sau îl poate îndruma să devină un om de invidiat. Un soț poate să-i mute falca soției (sau invers, nah, și pentru cele câteva excepții) la orice moft sau poate alege calea răbdării și a zâmbetului. Alt individ, poate alege să dea spargere la o bancă și, poate, să trăiască fericit dar izolat pe o insulă. Altul, poate alege o carieră care îi face plăcere, cu care să își modeleze o viață „pozitivă” și să lase ceva urmașilor săi și, de asemenea, să contribuie cu ceva, orice, la societate. Un individ poate alege să adune sume colosale de valori materiale și imateriale pe care să le lase posterității într-un seif. Alt individ, poate îmbogăți viața altora, modelând pozitiv diverși indivizi. V-ați prins, este tot o alegere. În general, poți alege să crezi în drepturile omului sau ... nu. Totul este o alegere și este extrem de important ca fiecare individ să aibă libertatea totală de alegere cu la fel de extrem de importanta observație că alegerile au urmări. „Bune” sau „rele”. Care este baremul pentru bun sau rău? Dacă nu te-ai prins deja, e simplu: drepturile omului. Da, știu, aparent este un cerc vicios. Nu este.
Și, ca să revenim la oile noastre, în final, poți alege să-ți pui destinele în mâna unui gospodar sau în mâinile unui infractor dement. Iar acel infractor dement poate da foc la lume, la bunăstarea ei, la siguranța ei, la viitorul ei, furând totul între timp. Un gospodar o lasă 0.1% mai bună, mai bogată, mai sigură și mai înțeleaptă. Este o alegere generată de alegerea ta.
Vorbind strict despre alegerile electorale, care este „definiția” alegerii, există două observații mari:
1. Ce model de societate îți dorești? Una ca într-un SF utopic sau una ca în distopia Mad Max? Te-ai prins: este o alegere. Electoral vorbind, asta este alegerea simplă.
2. A doua observație ține de intuirea candidatului. În politică se minte masiv. Individul minte pentru a-și ascunde intențiile ilicite sau clinice până ajunge la borcanul cu miere. Pentru a intui corect intențiile ascunse, trebuie să ai niște noțiuni de psihologie, sociologie, cultură generală etc. Dar nu te speria că nu te trimit la facultate pentru asta, aici vorbesc de cunoștințe de bază (dar temeinice) de liceu. Partea bună este că intuiția intențiilor poate fi făcută și fără ele. Doar să alegi să faci asta. Adică e simplu: dacă un candidat minte cu ceva, ăsta va fi și modelul societății pe care o va păstori. Trump a mințit enorm în campanie, iar acum, în societatea americană, minciuna publică este norma. Trump este un infractor acuzat și cu multe, multe procese anulate. Acum, în SUA, corupția și evaziunea legii devin norma și nu excepția. O societate în care personaje ca și Trump sau Musk sunt văzuți ca și oameni de succes, așa se și trăiește. Elita, în care veniturile vin direct sau indirect din societate, este vinovată de evaziune fiscală, taxe care ar putea lejer să acopere (doar de taxe zic) servicii sociale pentru copii, bătrâni și alte grupuri sociale care chiar merită protecție socială (nu vorbesc aici de leneșii sănătoși care numai nu au chef să muncească). Ceea ce observi în campanie (nu ceea ce ți se promite) vei experimenta și tu în societate. Nu știu, tu ce alegi să experimentezi?
Ca să ne apropiem de o concluzie: Tu, personal, ai accepta un astfel de comportament? Adică ai accepta ca cineva să-ți răpească copilul pe stradă? Nu știu, ai ridica din umeri și ai spune „Eh, asta este viața!”? Ai accepta ca un magazin să-ți prezinte prețul de 1 leu și să-ți ia 2 de pe card? Ai accepta o prietenie cu un om care doar minte și nu se ține de nici o promisiune? Sincer, personal, tu ce alegi în general?
Și atunci, în concluzie, de ce alegi un lider infractor, mincinos, nebun? De ce alegi o societate distopică în defavoarea unei cu potențial utopic? Nu sunt deloc cuvinte mari, deoarece, nemții au ales, iar mai apoi, Hitler a ales să dea foc la lume. Un englez a ales a Brexit-ul, mai apoi, englezii au ales să creadă prostiile lui. Acum nu mai au legume. Rușii au ales la un moment dat. Acum, sunt generații întregi care nu știu alt model social decât alegerile lui Putin. Iar ei nu mai au internet, căldură, liniște, ... dreptul de a alege. Americanii au ales, acum Trump alege pentru ei. ... să fie înecați în procese cu care speră să-și salveze democrația. Democrația pe care Trump a ales să o violeze în toate pozițiile imaginabile și inimaginabile. Nu de alta dar știe cum s-o facă căci are experiența Krasnov și Epstein. Orice ar însemna asta dar efectele sunt evidente.
În concluzie, câteva observații:
1. Spune-mi ce alegi ca să-ți spun ce fel de om ești.
2. Ce alege un om cu adevărat puternic? Să protejeze și construiască sau să domine și să distrugă?
3. Ce alege un infractor dement? Alegerile acestuia le găsiți în cărțile de psihiatrie.
4. Un om puternic alege să plece dar nu să fugă.
5. În ce societate alegi să trăiască copilul tău? Într-o societate imperfectă sau într-un pușcărie-sanatoriu?
6. Desigur, ai libertatea de a alege. Dacă alegi punctul 4, nu mai aștepta: poți merge acum în SUA, Rusia, China, Fâșia Gaza, Africa. Ce mai stai aici unde copii tăi se pot plimba noaptea în siguranță, ai casă și două mașini, cu care să-ți duci copilul până pe ușa clasei, telefon și laptop de serviciu precum și siguranța că salariul îți vine în ziua plății, te poți uita la ce pornoșag vrei tu și îți poți comanda cu transport gratis orice demență pe care o produce societatea de consum, când ai indigestie de la masa „săracă” de Crăciun și te poți întoarce de la ce spital vrei tu, îmbufnat că ai așteptat prea mult la coadă?
7. Ai libertatea să alegi și următoarea: Oricum, nimic nu contează, totul este un fum efemer. Ai dreptul de a alege asta. Cartea de psihologie (nu am zis psihiatrie!) are un capitol special pentru această alegere.
Mă uit la alegerile noastre (ale oamenilor) și trag cortina articolului cu o poză care însumează magistral tot ce am aberat eu mai sus. Și în liniștea întrebării, urlu o dată tare să-ți rămână ecou în speranța alegerii bune: TU CE ALEGI?
PS. Inițial, nu am vrut să includ acest text în postare. Nu am vrut, deoarece, multe cunoștințe care știu sigur că-mi citesc blogul vor crede că mă refer la ei personal, dar nu este așa și, oricum, am realizat că fix asta este problema: „multe cunoștințe”, din această cauză nu am rezistat și scriu următoarele: în loc să îi criticăm masiv pe infractorul de Trump, criminalul de Putin, sociopatul de Xi, exaltații mistic din Orientul Apropiat, gangsterii din America de Sud și ipocriții de Georgescu și Simion, alegem să ne luăm de Spartanul lui Nicușor, de direcția în care o ia la vreo oficială, de lungimea propoziției de la vreo cuvântare etc.
Surse:
https://www.instagram.com/p/DTSW5XqlZGk/