Nu credeam că aseară (duminică, 18 mai) voi fi băut de fericire. Nu credeam că am să scriu rândurile astea ci cu totul altceva.
Una peste alta ne-am așezat pe pagina albă a istoriei. Ne-am aliniat pe axa democratică Canada, Germania, Cehia, România, Australia, evitând axa autocratică care, acum, este compusă din SUA, Slovacia, Ungaria, Serbia, Rusia, China. Eu zic că este bine. La episodul ăsta am pontat de partea bună a istoriei. Ne adăugăm celor care au refuzat „trumpismul” și „putinismul”. Cred că este subestimată treaba asta.
Este bine că poporul român a refuzat extremismul, politicienii care mint, politicienii cu prieteni dubioși, politicienii (doar) cu publicitate negativă, politicienii care dezbină, politicienii care instigă, politicienii ipocriți, politicienii cu vise autocratice, politicienii separaționiști etc. Am ales un dublu medaliat cu aur la olimpiada internațională de matematică, cu istoric politic decent, cu discurs decent etc. Desigur că el nu este cel mai bun, cel mai drept, cel mai bazat politic, cel mai șarmant, cel mai ... Nici pe departe. Desigur că el nu prezintă nici o siguranță absolută a democrației societății noastre. A fost o soluție politică viabilă în acest moment și atât.
De acum, episodul alegerile va rămâne în cartea de istorie. După părerea mea ca lecție de democrație. La început oamenii au votat vechile structuri. Acestea au dezamăgit crunt. Mai apoi oamenii le-au dat un semnal de alarmă. Mai apoi instituțiile au intervenit să salveze democrația (da .... știu, știu ... . Ba da, au salvat democrația). La următoare rundă alegătorii au distrus total vechile structuri politice care nu erau în stare să se reformeze la nivelul momentului nici în al doisprezecelea ceas. Și în toate etapele anterioare trebuie subliniat și rolul celor din tabăra „suveranistă”. Iar, în final, cerebralitatea și decența a prevalat. Nu de alta dar eu nu am ales un Mesia al națiunii române, eu așa am votat: „când nu știi ce să alegi, alege decența”.
În final m-a impresionat votul moldovenesc. Nu ce au votat ci de ce au votat. Moldovenii sunt disperați după ceva de care noi ne-am săturat deja și la care strâmbăm din nas de prea mult bine: parcursul european. Știți cum e: unii își doresc și nu pot avea o mașină la mâna a doua iar alții își doresc să-și schimbe mașina scumpă că nu le mai place culoarea (mașină pentru care nu au bani de ambreiaj).
Ce va urma? Va urma greul. Noul președinte va trebui să creeze o echipă pe măsura votului. La nivel de discurs știe ce are de făcut. Partidele politice clasice vor trebui să se reformeze și să îl sprijine. Opoziția este, acum, imensă și stă la pândă ca un lup cu ochii roșii de turbare. La cel mai mic gest de slăbiciune va mușca necruțător.
Care va fi rolul nostru? Rolul nostru de votant s-a încheiat. Ne-am făcut datoria exemplar. De acum, trebuie să stăm cu ochii ca pe butelie ațintiți către putere. Ne-am încheiat rolul de cetățean votant, de acum ne asumăm rolul de cetățean-„străjer al democrației”, adică criticăm puterea.
Revin cu întrebarea de la alegeri: politicienii vin și pleacă mai ceva ca trenurile în gară și ei au rolul lor dar care este rolul nostru în construirea și întreținerea democrației? Mi-ar plăcea să aud astfel de discuții în jurul meu. Care este părerea și rolul nostru în construcția unei economii mai prospere, unei educații mai solide, unei justiții mai sigure, unei societăți mai admirate. Ce soluție vezi tu și cum poți ajuta tu în această direcție? Stop, am zis tu, nu ceilalți.
Eu am să fac primul pas în postarea următoare. O am scrisă de mult. La postarea precedentă am avut o reacție record (de cititori și reacții private amicale). Se potrivește ca o mănușă să îi dau drumul data viitoare. Ne auzim după. Băutură am câtă vreți pentru discuții pe marginea subiectului.
Vorba noului președinte: „de mâine la muncă”!
PS. Curiozitatea mea personală din postarea precedentă a fost satisfăcută: Simion avea pregătite proteste masive dar cică l-a liniștit Becali :)) Nah, să fie primit! Fiecare a avut rolul lui în această epopee electorală de pomină.
