Imaginați-vă următorul experiment psihologic: Bulă și cu Ștrulă merg la cofetărie. Bulă aduce două caserole cu înghețată de căpșuni. Încep să le mănânce și lui Ștrulă începe să i se facă rău. Bulă îl întreabă ce are și, din aproape în aproape, Ștrulă își dă seama că de la înghețată i s-a făcut rău. Câteva propoziții mai departe în conversație, Ștrulă își aduce aminte că în copilărie era alergic la înghețata de căpșuni. Câteva propoziții mai departe chiar își aduce aminte o zi de naștere de-a sa în care a avut un episod mai deosebit din cauza acestei alergii. Poate numi chiar și martori. Ei bine, dacă ai întreba martorii, ei ți-ar spune că nu este adevărat. Bulă i-a pus în înghețată niște picături și a manipulat verbal conversația astfel încât i-a implantat lui Ștrulă memorii false. De acum înainte, Ștrulă nu va mai mânca înghețată cu căpșuni. Această poveste nu este o invenție de-a mea pe genunchi. Sunt experimente psihologice reale. Și când spun reale, eu atașez măcar o sursă științifică1.
Acesta este, în mare, unul din mecanismele electorale prin care sunt manipulați oamenii. Li se creează o stare neplăcută (fizică sau psihică, la modul concret: frică de adversari inventați, frică de situații economice instabile, frică de minorități slab reprezentate etc.) și, în acel moment, li se servesc niște povești pe care le cimentează în propria minte drept adevăruri. Odată cimentate aceste gânduri, autorul repetă poveștile de care omul are nevoie să le asculte pentru a nu reveni la starea neplăcută. Omul ajunge să se îndrăgostească de agresor (sau de discursul lui). Agresorul (sau discursul lui) devine o dependență pe care victima o apără furibund în pofida oricărui argument logic. Să rupi lanțul acestei stări neplăcute este extrem de greu dacă nu ești conștient de el.
Tot acest mecanism psihologic poate fi discutat și în paradigma stimulului pozitiv, în ideea câinelui lui Pavlov. Un politician îți oferă un stimul pozitiv mărunt (îți dă 10 lei la curent, îți dă un sac de făină etc.), de care devii dependent și, pe la spate, te duce de lesă fix unde vrea el, spre un scop mult mai mare dar obscur (adică îți ia banii prin taxe, terenul, drepturile, viitorul unei generații etc.).
Acesta este mecanismul psihologic de care se folosesc actorii politici pentru a-și implementa planurile în cadrul unui grup social cu păreri adverse dar cu psihic labil (adică influențabil) sau dezinteresate pentru a le atrage în tabăra sa2.
Ideea este că un important segment de populație este plătit și face bani mulți ca să prostească mulțimea. Mass-media clasică, mass-media online sunt instituții întregi care fac milioane și milioane de dolari ca să-i prostească pe unii. Asta este meseria lor, sursa lor de venit și pentru unii plăcere psihopată. În care tabără te afli? În cea care gândește sau în cea care este prostită profesionist și mai și aplauzi? Înțelegem cu toții unde este problema?
Indiferent de mecanismul abordat, trebuie înțeles că politicienii pot aborda și trebuie să abordeze problema constructiv: să identifice o problemă, să propună o soluție constructivă și să o implementeze pentru a asigura o stabilitate și un progres social. Nu sunt cuvinte mari, este minimul de normalitate. În schimb, politicienii, evident mint, fură, manipulează și oamenii îi votează. De ce votează oamenii minciuni, furturi și manipulări? Eu zic că aici este tot miezul problemei politicii la nivel mondial și național.
Sunt tentat să fac analogia cu un joc de șah și atunci întrebarea ar fi cine sunt șahiștii, cine sunt piesele etc. Dar cred că această comparație nu prezintă destul de fidel scena. Mai degrabă, întrebarea potrivită ar fi cine are, cu adevărat, puterea de a influența rezultatul unor alegeri. Cine este actorul cu putere de decizie în tot acest joc al manipulării? Eu cred că este alegătorul iar argumentul este simplu: Politicianul are puterea de a manipula deoarece are mijloacele de a-și distribui mesajul. Alegătorul nu are puterea de a-i transmite mesajul sau de a influența printr-un dialog. Această comunicație este cu un singur sens. Dar alegătorul are puterea de a analiza mesajul politic și de a vota, răsplătind astfel valoarea sau non-valoarea politică. Alegătorul este cel care are obligația de a analiza mesajele politice și la el este responsabilitatea unei alegerii corecte. Prin urmare, din perspectiva cetățeanului, politicienii sunt doar niște piese cu rolul lor specific dar alegătorii pot face mutarea decisivă.
De exemplu, în cazul Brexit politicienii au avut niște idei ... idioate cu ceva interese mărunte și obscure în spate, alegătorii au ales, mai exact unii alegători au ales (51.89%), iar acum, în mod evident, suferă cu toții din cauza acestei alegeri. De ce această suferință? Din cauza unor interese ale unor politicieni incompetenți și corupți, a unor manipulări prin care politicienii incompetenți și corupți au speriat și manipulat electoratul labil (care s-a dovedit a fi majoritar), a unui vot needucat și iresponsabil. În acest caz, indiferent de discuții, nu aveai ce vota Brexit. Punct! Orice altă discuție, pentru orice om responsabil era timp irosit.
Indivizii acționează bazat (și) pe emoții. Mulțimile acționează bazat pe suma emoțiilor lor. Așadar, alegătorii ar trebui să se concentreze mai mult pe logică, psihologie, sociologie și metode de manipulare pentru a nu-și vota un viitor mai rău. Politicienii nu pot fi schimbați, mai ales în contextul unor alegeri, unde, listele sunt fixe. Abilitatea de a discerne dincolo de mesaj este, însă, extrem de maleabilă și, aș adăuga, eficientă.
Ca să revenim la alegerile prezidențiale românești, aceste lucruri, pe care le-am mai scris pe acest blog, devin extrem de evidente în ultimul timp. Manipulări la scară largă, credulitate destulă cât să conteze hotărâtor. Acesta este momentul în care instituțiile trebuie să intervină pentru a proteja societatea. Și indiferent de ce credeți, deocamdată, avem o lecție de democrație de înaltă clasă a instituțiilor abilitate de a proteja societatea care nu s-a putut proteja singură gândind logic. Dacă cercetările vor dovedi ilegalitățile comise (ceea ce trebuia să fie evident pentru oricine, din a doua zi de după turul doi), ar trebui să fim mândri de instituții. Ele deja sunt privite cu admirație de către cei din Vest care mai și gândesc. Dacă, cumva, investigațiile nu găsesc nereguli, doar s-au amânat alegerile și ți-au tras un semnal de alarmă. Dar având în vedere acuzațiile și riscurile, investigațiile sunt obligatorii. Orice ai crede tu despre SRI (care, da, mai are și „securiști” printre rânduri), orice părere ai avea despre Parchetul General, CSAT, Președinte, candidați la prezidențiale, UE, SUA, Rusia.
Spre deosebire de marea democrație americană care are ca și Președinte un infractor care-și anulează procesele și tocmai a devenit cel mai puternic și intangibil om de afaceri din lume, dacă noi vom avea un candidat acuzat ... sau fugar, suntem, d.p.d.v. democratic, mult deasupra americanilor. Să vedem ce ne rezervă viitorul („cu cap de mort” ?!?) ...
Ca și concluzie, analiza candidaților ar trebui să înceapă cu piatra de temelie logică și psihologică a cetățeanului cu drept de vot: ce interes ascuns are candidatul X? Care interes este mai periculos (una este să ieși mai apoi în stradă pentru o ordonanță și alta este să ieși în stradă deoarece ești băgat în sfera de influență a Rusiei)? Și știind toate aceste interese, pe care candidat nu îl votezi indiferent de informațiile cu care este inundată societatea? Nu votezi Brexit, nu votezi Trump, nu votezi Putin, nu votezi XI, nu votezi …………… .
Vă la pe dv. să completați linia punctată în cazul României, acum că știți cum să analizați psihologic mediul politic românesc.
Aceasta a fost problema. Poate va veni și vremea ca societatea să discute soluția.
1. https://www.academia.edu/23430768/On_the_ethics_of_memory_implantation_research
2. https://www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S002210311200217X
3. https://www.scribd.com/doc/122508412/Gustave-Le-Bon-Psihologia-multimilor
4. https://www.msn.com/en-xl/news/other/c%C4%83lin-georgescu-s-campaign-for-romanian-presidency-supported-by-pandemic-era-russian-disinformation-network-financial-times-says/ar-AA1wqmjC?ocid=msedgntp&pc=U531&cvid=7244c67a77214eaa8253adabfe523877&ei=11
5. https://www.youtube.com/watch?v=LP7tkPO6Wqk
6. Sursă imagine