Momârlanu'

Na că trecură și alegerile parlamentare și se mai liniștiră puțin apele chiar dacă sunt încă extrem de adânci și, prin consecință logică (sic!), precum orice apă adâncă, extrem de periculoase. Periculoase-periculoase dar și obositoare. Calitatea slabă a clasei politică o remarci rapid, deoarece, obosește. Cu greu poți purta o polemică așezată. Deja am dat ultimatum unui membru de familie, am ocolit să mă întâlnesc cu altul și am evitat nenumărate discuții despre politică pentru a păstra întâlnirile într-un loc calm.
În primul rând, mă laud puțintel că avusăi (da, știu că este avui sau avusei :P ) dreptate: oltenii vor tranșa alegerile (la care adăugăm și moldovenii) și mai avusăi dreptate că oltenii (și moldovenii) vor vota cum le zice partidul. Rezultatul din turul doi va oferi public înțelegerile de culise.
Și, astfel, am făcut legătură cu subiectul despre care vreau să scriu câteva rânduri. Toată lumea știe ce și cum e cu politica asta și ce îi în capul fiecărui politician, toată lumea cunoaște fapte ascunse și știe pe cineva care știe ceva important. Am primit tone de materiale prin serviciile de mesagerie despre programe politice, declarații, fapte, interviuri, cărți, scriitori, sondaje, care mai de care să mă convingă să pun ștampila într-un anume dreptunghi, uitând, însă, total, de logica elementară. Ei bine, cu tot respectul, mă doare-n cur de ele. Că oricum nu contează. Ceea ce este în capul unui politician public actual (cu puține excepții) este simplu: o combinație de incompetență și furt.
Dar nu acest lucru în sine este important ci siguranța mea când spun asta. Adică, dați-mi voie să mă explic ce vreau să transmit. Oricât studiem noi faptele politice, nu vom ști niciodată ce se întâmplă cu adevărat în culisele politicii sau în culise în general sau în capul unui politician. Foarte rar ai ocazia să vezi o rază de lumină de acolo care să-ți formeze o idee concretă. Dar, așa cum am repetat obsesiv, facem paralela cu gaura neagră. Nimeni nu știe ce se află în gaura neagră dar îi observi imediat efectele. Iar efectele pot fi masive. Și văzând efectele poți să-ți formezi o ușoară idee generală despre ce este în interior și mai ales poți lua decizii despre cum să nu pici în găoaza întunecată.
Iar studiul efectelor se face prin două metode:
- Informație
- Logică informală
Coșul informativ este exact același pentru toată lumea dar concluziile sunt, uneori, la extremele logicii. Adică: mergi pe stradă și întreabă pe cineva valoarea lui „pi”. Deși toți cei pe care îi întrebi au la dispoziție exact aceleași unelte (Google, Wikipedia, Wolfram Alpha, Chat GPT etc.), vei primi cele mai variate răspunsuri: „3.14”, „3 și ceva”, „4.13?”, „număr irațional”, „-1/12!”, „ce-i aia?!?”, „hai mai du-te-n PLM!”. Eu vă spun din cap, că mă credeți sau nu: „3.14159265389”. De ce? Așa cum spuneam, contează mai puțin motivația ci sunt mai importante efectele: ai o oală socială din care nu poți extrage o majoritate care să-ți ofere valoarea lui pi cu 10 zecimale. Dar știți ce este interesant? Că dacă faci un tabel cu toate răspunsurile și faci media lor, te vei apropia teribil de mult de valoarea matematică a lui pi. Deci: bazat pe aceleași informații, unii oameni înțeleg ceva, alții înțeleg total altceva. Și, acum, să facem scurt legătura cu alegerile: pe unii îi interesează să meargă fără pașaport înspre Europa, pe alții îi interesează doar să dea foc la șandrama indiferent de consecințe, folosind făclia aprinsă undeva la estul apropiat cu combustibil de la vestul îndepărtat. Unii vor să-i conducă un om cu retorică, cu spirit gospodăresc cu aplomb cu ... etc. Alții vor un șmecheraș a cărui principală calitate este aceea că arată muie cu aplomb și vorbește parcă are –2 clase. Da, minus, mai puțin ca zero. Nah, e vorba de o decizie bazată exact pe aceleași informații cu rezultat total diferit. De ce? Răspunsul e simplu, dar noi ca și societate fugim de el.
Logica informală. Te uiți la un interviu și vezi, uneori, un personaj care vorbește atât de frumos și mieros că te unge pe suflet și îți deschizi și tu, la rândul tău, sufletul ... și portofelul. Ei bine, există o treabă numită logică informală. Este informală ca să se deosebească de cea formală care este o ramură a matematicii. Logica informală este o ramură, oficial, a filosofiei. Eu o văd și o discut ca pe o ramură a psihologiei. Ea se ocupă cu argumentația. Și, principiile logicii informale îți pot arăta imediat fracturile de logică dintr-un discurs, chiar și fără a ști dacă argumentația folosită în discurs este validă sau nu. Să vă dau un exemplu fără legătură cu politica: „este mincinos mincinosul când spune că minte?”. Încercați să rezolvați paradoxul înainte să citiți mai departe. Este o propoziție care doar aparent este un paradox. Aparent este un paradox circular, adică: este mincinos mincinosul când spune că minte? Păi dacă minte înseamnă că este mincinos adică dacă este mincinos și minte înseamnă că spune adevărul și dacă spune adevărul înseamnă că nu minte dar mincinosul nu spune adevărul și dacă nu spune adevărul minte. Deja mă doare capul. Nu este nici un paradox. Utilizând regulile logicii informale observăm imediat fisura de logică și anume: dacă o persoană minte, atunci este mincinos și propoziția de mai sus este validă. Dacă acea persoană spune adevărul, atunci nu este mincinos din start și, tot din start, propoziția este falsă, deoarece, se bazează pe argumentație falsă. Acesta este modul în care eviți manipularea. La un moment dat, în discursul unei persoane vei vedea o astfel de contradicție care îți spune clar dacă spune adevărul sau nu, fără a ști neapărat validitatea argumentației.
Acestea două sunt metodele mari și generale prin care poți înțelege culisele unei candidaturi fără a avea nevoie de foarte multe informații de culise.
Am să ofer în continuare câteva exemple pe care le-am observat în jurul meu și care reprezintă efectele care te pot ajuta să te decizi care candidat este bun și care nu.
Se strică valori. Anul acesta, de 1 decembrie am evitat să arborez drapel, să port vreun însemn național pe mine din cauză că aș fi privit drept extremist. Un candidat arborează ostentativ drapelul, celălalt poartă ie. Ambii se folosesc de simboluri naționale dar numai unul i-a întunecat semnificația. Ghiciți voi care. Astfel, eu am stabilit o bifă fără să mă intereseze neapărat dacă vreun candidat crede, sau nu, în simbolistica folosită.
Tot la acest paragraf, aș adăuga încă o idee dar de care se lovesc toate părțile implicate în politic: candidați, alegători, partide, instituții. Prin discursul politic se denaturează grav discuții extrem de importante pentru societate: economie, avort, mediu, educație, legislație, sănătate. Toate acestea sunt duse în derizoriu și idei extrem de importante pentru bunăstarea socială sunt aruncate la coșul de gunoi. Împreună!
Averea. S-a discutat de mă doare capul și au curs valuri de cerneală despre casele lui Iohannis și ce urâtă și ce nașpa e ce-a făcut el. Avem un candidat care are o situație financiară, aparent normală, care se potrivește ca un puzzle cu veniturile sale. Celălalt candidat are tranzacții financiare mult mai ciudate și mai mari decât ale lui Iohannis. Unii comentează de Iohannis dar îl votează pe celălalt mogul. Nu mă interesează ce-i cu ele. Nu este OK să revenim la astfel de întrebări despre cel care ne conduce. O nouă bifă pentru mine, fără a mă interesa a descoperi adevărul absolut.
Minorități. Un candidat ne tot sperie cu tot felul de minorități nesemnificative (prin nesemnificative nu mă refer la cauza lor, ci la număr). Alt candidat ne vorbește despre ele. Societatea românească habotnică când aude despre astfel de minorități o ia la fugă de zici că vin tătarii. Iar un candidat se folosește de acest lucru pentru a evita alte discuții mult mai serioase, de a aduna capital politic și a închide niște uși care îl pot verifica la punguliță. La celălalt, este semnul că dorește un drum democratic, indiferent ce părere ai despre minoritățile alea. O nouă bifă pentru mine. Fără a mă interesa ce crede de fapt candidatul despre acest subiect.
Asistența socială. Un candidat vrea să ajute poporul să „nu-și mai vândă țara”, să se administreze singur, să ia de la bogați să mai dea și la săraci. Altul vrea taxe pentru a facilita mecanismul fondurilor europene. Nu știu voi, dar eu îmi aduc aminte cum era când nu era nimic pe rafturi, ne administram singuri, nu ne opresau parteneri euro-atlantici, nu aveam datorii naționale și când nu ne vindeam țara doar pentru a domni peste niște ruine ruginite. Dacă nu era Europa cu fondurile ei europene eram rupți în cur și acum. Acum ai tot ce vrei. Să mânci, în ce să stai, în ce să conduci, în ce să te îmbraci și strâmbi din nas dar vrei la vechile mendre că „atunci era mai bine”. Cel care dă la săraci, ia din buzunarul tuturor, dă o ciozvârtă la doi săraci care vor rămâne tot săraci și restul intră la ei în buzunar. Candidatul care încearcă (și mai ales) și reușește să aducă fonduri europene, construiește. Deci încă o bifă pentru mine fără a ști exact mecanismele financiare urmărite de fiecare candidat.
Justiția. În Vestul Îndepărtat a început năruirea justiției. Cu cât ești mai puternic, cu atât ești mai protejat de justiție. Cu cât ești mai jos pe scara socială cu atât ești mai dispus să intri în vizorul justiției. Dacă se păstrează, acest model va veni și la noi. Un candidat vorbește despre instituții habotnice la putere, altul vorbește despre anti-corupție, justiție etc. Ultimul are ștampila mea, indiferent ce ascunde discursul său.
Reclama. Pe de-o parte, avem un candidat care, până acum, spune în față ce are de spus, atât cât are de spus. De cealaltă parte avem un candidat care a apelat la metode măcar controversate, dacă nu ilegale, de a se promova. Și aici nu aduc în discuție mai mult decât recentele declarații oficiale din Parlamentul European, unde, detaliile confirmă ce am observat și eu din a doua zi de după primul tur prezidențial iar recentele documente desecritazate de către președinte susțin declarațiile. Eu nu votez un lucru evident și declarat oficial și anume: reclama finanțată de Rusia. Reclama aia nu este pe de gratis. Asta e clar.
Metoda. Este ușor să faci lucrurile cum vrei tu când nu respecți regulile și legile. Este greu să faci lucrurile cum trebuie când respecți regulile și legile. Iar noi, alegătorii, urlăm iute la autorități că nu fac destul, că nu fac destul de corect, că nu fac destul de iute. Și apoi, unii sunt de o ipocrizie maximă ridicând din umeri și votând pe unu' cu evidente intenții obscure, cu metode clar imorale, cel puțin la limita legalității, dacă nu penale, și-l votăm că ceilalți sunt „din sistem”. Eu votez regulile, așa cum sunt ele deocamdată.
Ocaua diferită. Am tot auzit că unul dintre candidați are doar o școală privată și că nu se poate așa ceva. Dar celălalt cică are discurs puternic dar habar nu ai unde a lucrat și ce a făcut pe unde a lucrat. Deci amendăm un om care are o școală mică, a condus un oraș mic și a realizat ceva mic dar la vedere, pe când celălalt este un misterios alimentat de legende despre care nu știi mare lucru, adică cui și cu ce îi este dator de ajuns în această poziție. El nu are posturi și carte de muncă ci doar mentori, povești, legende și martori. PLM! Nu votez povești cât trăiesc! Nici nu mă interesează cât de adevărate sunt poveștile.
Bruxelul. Îu, câh! Bruxelul nu vrea decât să ne bage pe gât homosexuali și LGBT+ și să ne spună ce să facem și noi nu putem să facem ce vrem și ăia de la Bruxel sunt niște din ăia care vor totul doar pentru ei și ei sunt de fapt Oculta Mondială și Tiranul Suprem. Asta zice cineva care nu a pășit afară din ograda sa. Timp de șapte ani am raportat de două ori pe an la Bruxel în fața unor comisari europeni și au fost cele mai profesioniste persoane cu care eu am colaborat în viața mea. Candidatul care vrea să lucreze cu Bruxelul are ștampila mea. Celălalt, știu sigur că fuge de responsabilitatea lucrului bine făcut. Fără a mă interesa, exact, care sunt interesele sale mărunte ... sau mai puțin mărunte. Dacă nu era Bruxelul, eram cel mult la nivelul Serbiei. Europa, însă, ne-a tras de păr și ne-a ridicat deasupra Ungariei (de la est de Budapesta).
Drumul european. Un candidat vrea să lărgească ușile către Europa, unu vrea să le închidă și să le deschidă pe cele estice. Adică, acum când vom putea să merem și noi, o dată pe an, în Grecia sau în Croația, la mare, fără să mai stăm la vămi (ca să nu mai vorbim de interminabilele cozi de tiruri care contează cu adevărat) ne dăm cu ușa peste degete și ieșim pe din dos. Că ce contează. Adică, nu știu, întrebați în jurul vostru câți știți care pleacă spre vest în interes de serviciu sau turistic și câți pleacă sau și-ar dori să plece înspre est. Întrebați-i treaba asta (unde ar pleca ei din țară dacă ar putea sau trebui) mai ales pe votanții ăia fervenți împotriva „Vestului”.
Exemplu. Voi încheia articolul de față cu două informații publice pe care, așa cum am spus, unii le văd într-un fel, alții total în alt fel. Am văzut această diferență la membri ai familiei, colegi de lucru, prieteni, cunoștințe etc. Toată diferența vine din două motive și doar două: lipsa analizei logice și ignorarea implicațiilor. Mai jos aveți raportul SRI vizavi de „scandalul Tik Tok” și raportarea reprezentanților Tik Tok în Parlamentul European. Vă invit să vă uitați la date, la detalii cu @, la ce NU spun reprezentanții Tik Tok etc. Analiza rece a detaliilor și a efectelor îți poate schița întreaga schemă a ce a fost până acum și ce urmează. Parcă și văd cum unii își dau ochii peste cap când aud de „raport SRI” dar nu au absolut nici o problemă cu lucrurile spuse acolo.

Raportul SRI:



Raportarea în Parlamentul European:


Cu părere de rău, eu nu am ce căuta probleme la mine. Problema nu este atâta la candidați că toți au probleme (sic!). Problema acolo este: cine, ce votează și în ce direcție se uită când face asta. Și mie mi se pare foarte trist acest lucru: toți ne formăm opinii din același ceaun informativ. Am zis-o clar unor persoane care mă agasau și care nu aveau nici cea mai mică fărâmă de logică în discurs: „dacă din cauza voastră, în următorii 4 ani trebuie să ies în stradă, nu mai vorbesc cu voi! Serios!”. Nu de alta dar era să postez înainte de recenta lege marțială din Coreea de Sud. Uitați ce poate face un președinte dement. Știți că președintele ăla a fost votat. Da?
Pe mine nu mă întristează ce zic candidații, că ăia au discursul și traseul lor. Mă întristează ce zic unii de lângă mine. După cum ați văzut nu-i vorba despre credințe și păreri de arhitectură socială și idei geopolitice. Este vorba de logică elementară. Despre aia vorbesc. Sincer, nu candidații mă fac să vreau să plec în altă țară ci cei de lângă mine care mă șochează și îmi spun (cu netul în buzunar) că „pi nu există”, că „pământul e plat”, că „dacii sunt primii oameni” etc. Și atunci, voi asculta de momârlancă, îmi bag cracii și plec în Noua Zeelandă. Cică este prima țară din lume declarată fără corupție. Mă duc să fac surf cu hobiții și elfii și să discut cu ei ritmurile armonioase ale universului (pentru cei care cunoașteți mitologia universului lui Tolkien) în loc de politică.



PS. Cineva mi-a atras atenția că Lasconi nu este născută în zodia Berbec ci în zodia Taur, așa că mulțumesc de observație și am refăcut imaginea. Da, am văzut și eu detaliile haioase. Nu m-am chinuit să le ajustez. :)