Am mai aberat în cadrul acestui blog despre democrația americană. În două zile începe, oficial, alegerea extrem de plastic exprimată în filmul The Matrix și care se potrivește ca o mănușă cu realitatea americană actuală. Pastila albastră sau cea roșie, democrați sau republicani, democrație/ordine/stabilitate/pace sau autoritarism/haos/instabilitate/război? Pentru mine, situația americană curentă reprezintă o curiozitate geopolitică deosebită. Ei au, momentan, o mare problemă. Una portocalie la față. La modul concret, un infractor, poate primi puteri nelimitate în cel mai militarizat stat din lume. Ce ar putea merge rău? La care adăugăm detaliile că Trump este un infractor care vrea doar să-și scape pielea, un sociopat cu idei extrem de periculoase pentru bunăstarea societății, un sociopat care adună în jurul lui toți psihopații și sociopații din pătura inferioară, medie și superioară a societății, un sociopat care admiră dictatorii lumii (și vrea să devină unul), un sociopat care vine cu un lucru și unul singur ca și reclamă: reclama negativă.
Societatea americană este adânc polarizată în această perioadă a alegerilor: cretinii care votează pentru Trump și oamenii speriați, normali sau inteligenți care vor vota cu Harris. Și să nu ne mințim: cei care votează cu Trump ori fac parte din prima categorie fiind doar niște hoți și vor să scape de probleme (aici va fi interesant de urmărit cazul Musk) sau niște profitori care vor o felie din ciolan ori din a doua categorie care sunt niște cretini. Nu există nici o scuză pentru a vota sincer cu Trump. Chiar dacă nu ești de acord cu Obama, Biden Harris, nu înlocuiești un rău cu un rău de 10 ori mai mare atât pentru societatea ta cât și pentru cea mondială din care faci parte și vizavi de care nu ai numai drepturi ci și obligații. PUNCT!
Alegerile actuale par extrem de disputate și vor fi, în funcție din direcția din care privești problema. Toate sondajele prezintă situația în marja de eroare, adică nimeni nu are habar ce și cum va fi. Dar dacă te uiți la efectele „găurii negre”, eu cred că Trump nu doar că va pierde ci va pierde devastator, deoarece, față de alegerile trecute la care a participat, de această dată, există mișcarea „RAT” adică „Republicans Against Trump” iar eu am notat acest lucru atunci când a luat atitudine Schwarzenegger, un republican până în măduva oaselor. La care adăugăm segmentele sociale adânc lezate în orgoliu: femeile, grupurile LGBTQ+_%^&&%, imigranții, pătura de mijloc etc.
Aceasta a fost prima lecție a celei mai mari democrații din lume: dacă societatea americană nu este, cu atât mai puțin societatea umană încă nu este pe drumul ireversibil către democrație și oricând poate apărea un sociopat care poate da totul peste cap de plângi în pumni decenii din cauza lui.
A doua lecție pe care ne-o oferă democrația americană este faptul că oamenii trebuie să se schimbe regulat într-o funcție, mai ales dacă vorbim de funcțiile care au în grijă grupuri sociale mari. Politica americană se bazează pe un grup de politicieni extrem de bătrâni, aflați la sfârșitul unei ere și se poartă, individual și în grup, ca niște animale încolțite care știu că sfârșitul este aproape iar în drumul lor final trag cu ei tot ce agață în jur. Gândiți-vă doar la faptul că tot ce a putut scoate mai bun politica americană a fost Trump și Biden. Și aici, intervine lecția americană. Americanii și aici mă refer la democrați, votanții lor și republicanii care vor vota cu Harris au avut puterea de a-și schimba paradigma (foarte periculoasă pentru imagine) într-un mod care să fie aplaudat. Iar aici aș adăuga faptul că Musk a spus într-un interviu exact acest lucru dar mult mai cinic: „oamenii trebuie să moară pentru a face loc idelor noi”. Acest lucru îmi spune că Musk este extrem de cerebral și că are niște schelete uriașe în dulap.
A treia lecție este cum a ajuns Trump (o rușine pentru orice grup social: bogați, politicieni, public etc.) la un asemenea nivel de influență politică și socială. Există 3 mecanisme mari care au participat la ascensiunea lui. Primul este motivația personală a lui Trump a cărei principală componentă este să scape de problemele sale cu justiția, la care putem adăuga orgoliul său, imaginea sa din conștientul colectiv, impulsul primit de la alții etc. Al doilea mecanism este rețeaua de interese generată în jurul său. O grămadă de persoane profită de pe urma acestui show grotesc: unii își satisfac niște nevoi psihice (aici aș da exemplu grupul social care vor ca Biblia să înlocuiască Constituția), alții vor să scape de problemele lor cu justiția (aici eu îl încadrez pe Musk și vom vedea în viitorul apropiat dacă am dreptate sau nu), sau să obțină felia lor din ciolan. Și toate aceste persoane creează, așa ca un joc de Morocco, o grămadă imensă de bețe care stau unele pe altele și nimeni nu poate ieși din această grămadă, căci dacă iese o piesă se dărâmă toată șandramaua. Al treilea mecanism îl reprezintă votanții. Indiferent de motivație și oricum o învârți, cel care îl votează pe Trump reprezintă jumătate din problemă, jumătate din cauza problemelor care urmează, jumătate din frâna dezvoltării sociale.
A patra lecție pe care ne-o oferă democrația americană este faptul că proporțional cu nivelul de dezvoltare crește și nivelul distopic al problemelor pe care le poate genera. Un cretin ca și Trump care îi admiră pe Hitler, Putin, Xi, Kim, Orban etc. este un pericol extrem la nivel global. O astfel de axă duce la următorul război mondial. Proiectul 2025 este un scenariu demn de un film SF distopic. Dar stai că avem unul: „Handmaid’s tale”. După datele oficiale de lansare, Proiectul 2025 s-a luat după ideile celebrului serial și, aparent, la un așa nivel de detaliu al plagiatului că este de-a dreptul penibil.
A cincea lecție pe care o putem învăța din actualul tumult american este contagiunea. Această contagiune este evidentă în realitatea socială actuală dar extrem de bine exprimată în serialul mai sus menționat. Adică, oricât ne-am minți sau ne-ar minți, la televizor nu se dă ceea ce cere publicul ci publicul se uită la ce se dă la televizor. Dacă la TV (sau mai nou în mass-media online) ești inundat de Trump, o să înceapă să-ți placă de Trump (sau să-l urăști la nivele paroxistice). Această contagiune nu este vizibilă doar în opțiunile electorale ci și la ideile politice instalate la putere. Încet-încet, la nivel mondial există o contagiune a politicii extremiste. În America și Europa avem dorința de profit ilegal, în Eurasia avem cretinătatea și bocancul slav, în Orientul Apropiat avem extremismul religios, în Orientul Îndepărtat avem autoritarismul social, în Africa avem supraviețuirea celui mai puțin sărac. Și când această axă se unește urmează, sigur, următorul război mondial.
A șasea lecție este diferența dintre interesul personal extrem și lipsa extremă de interes față de societate și cei pentru care, de fapt, lucrezi și spun asta în ideea că unii sunt în stare să destabilizeze națiuni și chiar întreaga societate umană pentru interesul personal. Iar acest lucru este evident în toate societățile autoritare (existente sau imaginate): Trump, Putin, Xi, Kim, Khamenei etc. Așa că ai grijă ce-ți dorești și cu cine votezi.
A șaptea lecție este oferta. Personajele menționate mai sus nu au de oferit altceva decât reclamă negativă și idei negative. Singura metodă prin care Trump se vinde este reclama negativă, spune orice tâmpenie, oricât de mare, indiferent că o crede sau nu, orice, numai să se vorbească despre el. Pe de altă parte, un personaj precum Putin funcționează doar creând scenarii în care se victimizează, generând astfel contexte în care își poate impune acțiunile.
A opta și ultima lecție pe care eu am extras-o din alegerile americane este faptul că societatea americană (în acest caz) este destul de instabilă (din pct. de vedere al drumului spre o democrație ireversibilă) pentru a genera personaje precum Trump (cu toate problemele pe care el le aduce) dar se pare (și rezultatul alegerilor ne va confirma dacă așa este) că este destul de matură pentru a-și rezolva problemele. (Sper că) sunt destul de maturi în a nu-l vota pe Trump, destul de maturi pentru a observa (și da, aici o spun mai mult ironic) că politicienii mint și fură, destul de maturi pentru o justiție corectă (la limită, totuși), din păcate nu cred că destul de maturi pentru a se reforma definitiv după această lecție acră. Mai exact, după ce vor scăpa de Trump, care, dacă nu iese președinte, probabil își va petrece restul zilelor în pușcărie (și aici se vede cea mai importantă piese de pe tabla de șah a politicii americane), probabil își vor rezolva cele mai arzătoare probleme (de ex. Curtea Supremă) și apoi se vor relaxa, își vor continua liniștiți „visul american”, și de ex. nu-și vor reforma Constituția pentru a preveni pe viitor astfel de derapaje.
Sper sincer să mă înșel dar mă tem că lecția americană va fi doar mediocră și nu de un înalt nivel civic și politic. Iar această mediocritate va fi contagiunea americană în lume. Iar această mediocritate se va traduce în următoarele decenii prin instabilitate socială și economică, războaie, autocrații, schimbări climatice negative.
Dar, ca să închidem cercul lecțiilor, ce învățăm noi din alegerile americane? Eu am învățat un singur lucru: să scriu aici un mesaj celor care mă vor citi până la alegerile noastre și pe care îi rog să-l transmită mai departe.
NU VOTAȚI, ÎN PULA MEA, CU PERSONAJE DE GENUL GEORGE SIMION!
Că, altfel, ajungem ca SUA, Rusia, Iran, China, Slovacia, Ungaria etc. Cu restul problemelor, stăm la o cafea și le rezolvăm pe toate.
PS. Recent, americanii au stabilit în justiție că se poate paria oficial că cine va ieși președinte. Pariul costă 51 de cenți. :)) Pariez că democrația va supraviețui dar va fi extrem de ciufulită și va avea nevoie de mult fixativ pentru a-și reveni.
Sursă imagine: The Week, 2024