Bine v-am regăsit prieteni, da, ați auzit bine. Fie că vorbim la modul serios de Royal Enfield, fie că vorbim în glumă de celebrele motociclete Indian, tema de astăzi ne obligă să folosim muzica indiană ca și coloană sonoră. Prin urmare, mergem la test ride cu niște motociclete mai puțin cunoscute în țara noastră, eveniment organizat de Royal Enfield România și reprezentatul lor local, ASP Group. Înscrierile s-au făcut pe platforma testride.as.me, proces ușor și comod. În paralel, a avut loc test ride și cu motociclete Indian, cel puțin la fel de interesant pentru un motociclist, dar acest eveniment a fost anunțat ceva mai târziu așa că, eu personal, am rămas doar cu programările pentru R.E.
Ziua pe care am ales-o a fost, ca de obicei, vineri, ca metodă de relaxare după o săptămână de lucru. Vremea a fost perfectă și, fiind zi lucrătoare, la test ride nu a fost înghesuială. Organizatorii au fost foarte primitori și foarte politicoși. Dar, ca de obicei, foarte micile românisme (nerespectarea programului, favorizarea unora, implicarea excesivă a altora etc.) i-au agitat pe organizatori și îi puneau în situația de a alerga de la un motociclist la altul.
Prima motocicletă pe care m-am urcat a fost modelul Shotgun 650. O motocicletă de 600, fără sisteme pretențioase, cu o atitudine de cruiser. Scaunul deși nu este înalt este lat, de aceea, pe loc, nu este cea mai comodă. Totul este lat la ea, din această cauză, picioarele au o singură poziție între tot felul de componente. Nu dezamăgește și nu excelează în nimic. Merge bine, are putere destulă pentru deplasări urbane și extraurbane medii. Este destul de comodă să te dai pe ea toată ziua. Singurul lucru negativ sunt suspensiile spate foarte tari din cauza cărora simți toate denivelările din șezut până în creier iar poziția nu-ți permite să te mai ridici în scărițe la nevoie. Dar dacă vrei un motor decent dar fără pretenții R.E. Shotgun 650 nu te va dezamăgi.
Următorul model programat a fost Hymalaian 450 după care am așteptat jumătate de oră peste programare. Un model cu atitudine de adventurer clasic dar slab de tot. La primul semafor mi-a murit motorul dar să zicem că asta a fost greșeala mea. Dar dacă îl ții mereu turat de la jumătate din interval în sus, își face treaba foarte decent. Suspensiile sunt foarte moi, au cursă lungă și te poți ridica în scărițe. Deci dacă te deplasezi în mediu majoritar urban cu străzi proaste și ocazional extraurban sau în natură, poate fi o opțiune decentă. Fiind adventurer este foarte înaltă. La 1,70 m, pe loc stăteam doar pe vârfuri iar la mersul în spate lumea se oferea să mă ajute dar mă descurcam și singur. Ca și precedentul model nici nu dezamăgește, nici nu excelează.
Acestea au fost programările mele dar nefiind înghesuială, mi-a făcut cu ochiul și modelul Hunter 350 iar organizatorii m-au lăsat foarte politicos să ies cu el. Această motocicletă, cred că ar putea fi încadrată cel mai bine la tipologia tracker. Cel mai slab dintre modele promitea să fie cel mai dezamăgitor. Ei bine, împotriva tuturor datelor tehnice, fiecare schimbare de viteză era un șut în spate. Pentru deplasări urbane și ocazional extraurbane este extrem de comod, extrem de manevrabil, cu surprinzător de multă putere, accelerația te dă pe spate iar frâna de motor te pune în cap. Sună senzațional. Nu tare, ci foarte bine. Dacă îți place să porți jachetă moto de piele cu aspect clasic, motocicleta se potrivește vizual ca o mănușă. Este modelul pe care m-am simțit bine și care m-a adus înapoi cu zâmbetul pe buze.
La final, am încercat să mă dau prin curte cu modelele Indian dar toți motocicliștii roind în jurul lor, organizatorii fiind reticenți la plimbările scurte prin curte (din motive pe care nu le-am înțeles și variantă pe care eu o doream pentru a nu afecta programările), pentru faptul că ei au încercat sincer să-mi ofere ocazia de a ieși cu ele pe traseu, pentru că unele motociclete plecau pe traseu și cu cheile altor motociclete, am rămas fără ocazia de a le încerca. Deși nu ai ocazia des să te dai pe mai multe modele scumpe și performante, personal nu am fost dezamăgit tare, deoarece, deși le respect performanța și renumele, pe mine nu mă atrage tipologia.
Royal Enfield este o firmă indiană cu pedigree britanic și motocicletele reflectă acest lucru. Nu excelează și nu dezamăgesc. Simple, eficiente și cu mici pretenții nobile. Plimbările au fost libere și individuale în limita a 30 min. deci mi-am petrecut 1 oră jumătate pe motoare, încă vreo oră pe jos printre motoare și printre motocicliști. După vreo 3 ore de destindere am mai dat o raită prin magazin, m-am urcat pe motorul meu pe care îl respect tot mai mult cu fiecare motocicletă nouă pe care o încerc, și, la final, în drum spre casă, m-am dus pe centură să mă răcoresc, ca de obicei cu plăcerea aventurii tocmai încheiate și cu gândul la următoarea.