Eu sunt de principiul că atunci când un individ solicită ceva unui grup social, trebuie să ofere, înainte, ceva plus valoare acelui grup. Adică, prima oară îți îndeplinești obligațiile și, doar mai apoi, îți ceri drepturile. Adică dacă, de exemplu, inviți o fată în oraș, prima oară îi dai flori, o duci la cofetărie și, doar mai apoi, îi ceri să-ți fiarbă două ouă tari.
Sau, prima oară îți plătești impozitele și, doar mai apoi, soliciți primăriei să umple găurile din asfalt. Și fix acest lucru îl fac eu în fiecare an. În prima zi în care se poate plăti, stau ca pe ace ca să fiu primul, să profit de reducerea de impozit (deși nu e mare, e chestie principială), să scap de-o treabă, să-mi fac datoria de cetățean. Și sunt dezamăgit rău când platforma întârzie câteva zile. Dar toate se rezolvă. Fiind sec. al XXI-lea, intri pe platforma online, dai click pe plată, dai cardul, primești mail de confirmare, bifezi în excelul cu cheltuieli și gata. Simplu, curat, rapid, modern, civic.
Asta era în sec. al XXI-lea. În 2023, normal că e curat-murdar. Anul acesta am intrat eu pe platformă și îmi apare un design nou. No fain! Ne modernizăm și noi. Bag user și parolă și mă anunță că îmi trăbă cont nou. Hm! Bine. Dau click pe creare cont și mă anunță să completez formularul. Deci, să ne înțelegem: nu un formular electronic din cadrul unei pagini web ci un formular PDF pe care să îl completez, semnez electronic și trimit pe mail. Hm. Ooocheeei! Bine că nu trăbă să merg la primărie fugind de la serviciu!
Și mă pun pe așteptat și aștept, și aștept, și aștept. O oră, o zi, o săptămână. Cât credeți că am așteptat? Păi cât e timpul standard de răspuns la stat: 30 de zile! Și de ce credeți că am așteptat? Deoarece, contul a fost creat manual de un funcționar al primăriei. Și ce credeți că am așteptat? Un mail în care am primit ceva de genul: utilizator „username”, parola: „username”. Anii trec, tehnologia se dezvoltă, funcționarul rămâne.
Și nu orice funcționar ci un „Consilier Superior”! Nu vă zic ce nume haios avea pentru că nu e vina lui. Și nici nu îndrăzensc să zic ceva de cum arată textul de mai jos: mărimi diferite, diacritice lipsă, tilda în loc de căciulă la „ă”, aranjare în pagină etc. De detaliile astea nici nu apropiem, da?
Bine, treacă de la mine! Intru pe platformă, bag numele de utilizator „username”, bag parola „username” și, primul pas, dau să schimb parola. „Eroare 404” :)) Bine. Mai aștept vreo săptămână și repet procedura. Merge. OK. Dau să mai schimb telefon sau ceva. „Eroare 404” :)) Na bine. Am ajuns la stadiul „F%$k you!”. Este un moment bun să încerc platforma națională ghiseul.ro. Trecem peste designul copilăresc pentru care cineva a luat jdemii de euroi. Platforma funcționează impecabil inclusiv pentru chestii locale (o folosisem ocazional pentru niște taxe mai generale), e ușor de folosit etc. Bifez în excelul cu cheltuieli plata impozitului dar curiozitatea inginerească nu-mi dă pace. Intru iarăși pe platforma locală nouă și mă uit prin ea să văd ce și cum. Teoretic e foarte faină. Practic, inutilizabilă. Nici nu vreau să mă gândesc cât a costat un site nefuncțional care manipulează banii contribuabililor. Și, din click în click, văd un buton care mă trimite la vechiul site. Prima oară când am intrat era nefuncțional dar curiozitatea inginerească mă face să dau click iară. Ni că mere. Bag user, parolă și ghici ce?!?
Atât am avut de zis. Google mi-a oferit încheierea artistică perfectă. Și nu mai zic nimic. La fel cum a făcut și primăria cu această scurgere de date.
