Pe vremea când locuiam în Momârlania, aveam în curte un cireș altoit, uriaș, mai mare decât casa. Crengile lui erau așezate pe 5 nivele. Adică, te plimbai din creangă în creangă, mâncai și culegeai cireșe până te plictiseai, apoi, peste vreo două zile, puteai trece la nivelu’ următor. Iar mărimea cireșelor era proporțională cu mărimea pomului. Iar gustul era proporțional cu mărimea lor.
Vreo lună pe an era dezmăț la cules și mâncat de cireșe. Când mă gândesc, simt aievea mirosul de fiertură de cireșe iar gura mi se face apă. Erau destule pentru mine și frate-miu să mâncăm, pentru maică-mea să facă dulceață și compoturi și mai rămâneau destul pentru toți copiii de pe stradă ca să socializăm „la înălțime” timp de săptămâni. Dar perioada cireșelor se termina la un moment dat iar cireșul rămânea în curte, la dispoziția noastră.
Momârlanii iubesc natura, așa că nu neglijau pomii când nu aveau rod. Colaborau în tot felul de moduri. La un moment dat, fiind la o vârste între 10 și 15 ani, am pus de-o colaborare cu cireșul nostru. O colaborare demnă de un cireș mare și un momârlan mic. O tiroliană locală. Dacă-mi ieșea, deveneam starul de moment pe strada noastră. Zis și făcut!
Fiind zonă minieră, „șparga” nu era o problemă. Am găsit prin atelier o cordelină destul de lungă așa că am început execuția planului:
- Luat cordelină
- Pus cordelină pe umăr precum Indiana Jones
- Urcat în copac cu coarda pe umăr precum un alpinist din alte vremuri
- Legat un capăt de cea mai înaltă ramură solidă
- Aruncat coarda jos
- Legat capătul liber de gard
- Întins cât putut
- Luat o bară subțire de aluminiu
- Îndoit bara sub formă de cârlig cu mâner
- Urcat în copac pentru test
Planul a funcționat de minune. Montajul a durat vreo jumate de oră. Tiroliana promitea nesperat. Așa că a venit momentul testului. Nu vă faceți griji, au fost luate măsuri de siguranță NTSM (norme tehnice de securitatea muncii). Prima oară am făcut test pe bara de rufe să mă asigur că mă pot ține într-o mână și nu voi cădea de la înălțime. Apoi, fiind subțirel, am făcut test static și cu cârligul. Puteam să mă țin și în el. Apoi, am făcut un test de tiroliană la înălțime joasă, m-am dat pe tiroliană de la capătul de jos, atât cât am putut sări ca să mă agăț cu cârligul. Asta nu prea funcționa că se lăsa coarda dar testasem ce m-a interesat: să alunece cârligul și să nu rămân naibii agățat, la mama dracu sus, urlând după ajutor. Problema cea mai mare nefiind rușinea ci faptul că execuția acestui plan clandestin presupunea să fiu singur acasă. Oricum, testele au trecut toate. Gata, eram pregătit pentru realitate și celebritate.
M-am urcat în cireș, am agățat cârligul și fără să stau prea mult timp pe gânduri, m-am lansat! Jumătățile de secunde treceau cu încetinitorul, adrenalina se injecta rapid în sistem, dopamina dădea pe dinafară, inima bubuia, aerul îmi flutura chelia, obrajii mă dureau de la rânjet. Dar stai! Am început să mai simt ceva. Cald în palmă. Foarte cald în palmă! Fierbinte în palmă! Frecarea dintre aluminiu și cordelină a încălzit cârligul peste puterea mea de rezistență la căldură așa că a trebuit să-i dau drumul. Deja parcursesem mai mult de jumătate deci căderea a fost de la înălțime mică. Sărisem eu de la înălțimi mult mai mari fără a păți nimic. Problema a fost alta: cordelina nefiind întinsă foarte tare, se lăsase și devenise ca un arc. Când am dat drumul la cârlig, acesta o sărit ca dintr-o armă făcut de către Krupp însuși. A făcut un arc uriaș în aer și a aterizat, ghici unde, fix la conexiunea cu firele de curent de pe stâlp. Fută-l dracu! Puteam să încerc de un milion de ori schema și nu reușeam performanța asta veci! Nici cu cea mai performantă armă a lui Krupp. Dar diavolul, când își bagă coada, o face cu stil! Așa că, cârligul meu de aluminiu a aterizat fix între cablurile de curent și o făcut un scurt de toată frumusețea. De revelion nu vezi așa artificii...
V-am zis că montajul a durat vreo jumate de oră. Ei bine, demontatul cred că a durat maxim jumate de minut. Ce a urmat nu mai rețin. Cred că am reușit să-mi suprim memoriile pentru a putea minți convingător. Cert este că nu mai știu de probleme. Nici cu curentul, nici cu ai mei, nici cu mine, nimic. Totul ca și cum nu s-ar fi întâmplat. Ciudat.