Există oameni pasionați de tot felul de chestii, de „folbal”, de doze de bere, de origami și cam orice altceva vă trece prin cap. Există apoi pasiunea pe care o trăiești cu o femeie. Sunt tentat să zic „ca bărbat” dar suntem în 2018… Apoi sunt (iar sunt tentat să zic doar bărbați) bărbați pasionați de femei. Fac o paranteză: mere un tip într-un bar și se dă la o tipă care îi spune: „Știi eu sunt lesbiană.” „Dar ce înseamnă aia?!?” „Adică îmi plac femeile.” „Ce ne potrivim! Și eu sunt lesbian!”. Să revenim: apoi sunt bărbați care duc această pasiune la nivel de artă. Și mai apoi, există bărbați care duc toată această pasiune la un cu totul alt nivel. Cunosc câțiva. Acum câțiva ani, am jucat fotbal cu unul dintre ei. După meci, ne-am schimbat și ne-am îndreptat spre parcarea unde aveam mașinile. Fix pe aleea pe care ne deplasam amândoi, regulamentar, se apropia din sens opus o tipă faină. Amicului meu i s-au activat toți senzorii, desigur. „Hei momârlane, ce zici de tipa asta?!? Ți-ar place …” așa și pe dincolo, vă puteți imagina ce era la gura lui. Eu îl ambalam finuț: „Daaa, bună roșcata…”. În interiorul meu, însă, râdeam de mă tăvăleam, scuipam în palme, le frecam una de alta și râdeam diabolic. Noi ajungem la mașini și ne oprim să ne luăm la revedere. Femeia ajunge în dreptul nostru iar eu cu maxima răceală de care am fost în stare în acel moment de surescitare, îi adresez următoarele cuvinte: „Salut. Vii cu mine?”. Ea îmi răspunde natural: „Desigur.” Ea îmi zâmbește galant, eu îi deschid, galant, ușa la mașină, ea intră la mine în mașină, eu îmi iau la revedere de la cunoștința din poveste care își aduna fața de pe jos, mă urc în mașină și plec. Cu roșcata din poveste.
Credeți că îi fantezie bolnavă? Nu, dragii mei. A fost destinul. Femeia din poveste era colegă de arte marțiale cu mine și amândoi ne îndreptam la antrenamentul care tocmai urma, întâlnirea fiind total întâmplătoare.