Dacă e martie, e o nouă vizită la cabinetul de medicina muncii. Anul ăsta era să nu ajung. Ah, nu, nu pentru că aș fi fost în ceva pericol ci pentru că doctorița a uitat să programeze biroul nostru. Dar cu un mail, cu o vorbă bună, cu auditul care pune întrebări incomode, s-a rezolvat.
De anul trecut
V-AM POVESTIT, dacă vreți să știți de ce veți râde (sper) la această postare.
Deci intru eu la dna. doctoriță (da, știu!) și ne salutăm, povestim un minut, pac și începe dezbrăcarea:
- Deci încă mai faceți sport...
- Da, de unde știți?
- După vânătăile de pe corp...
- Ah! zic eu cu un zâmbet tâmp și cu pieptul mai bombat.
- Vă rog să vă întindeți pe spate pentru EKG. ... [bzzz, bzzz, clic, clic] ... mhmmm ... perfect ... cu excepția acestei mici iregularități din ventriculul drept pe expulzare dar cu amplitudine mică (vă dați seama că am aberat termenii și că nu mai știu exact ce mi-a spus, da?), dar nu vă faceți griji, și eu am și nu e nici o problemă. Oare anul trecut nu ați avut sau nu am văzut-o eu?!? Mda, era, nu am văzut-o atunci. Așa-i la sportivi... :)
Apăi dacă-i așa mică nu o să mă crizez dar Apple Watch tot îmi iau că cică a salvat niște vieți. Și dacă așa-i la sportivi, nu știu ce să zic cu sportul ăsta...
- Bine ... alte probleme?
- Nu. Taur comunal de un an.
- :) hai să vedem dacă-i așa. Mâna pentru tensiune, vă rog. [fâs, fâs, fâsssssss] ... mhm, da, foarte bună, ușor crescută dar mult mai bună ca anu’ trecut.
- Da, păi am ascultat sfatul dv. și am redus sarea.
- Da?!? zice dumneaei cu un zâmbet tâmp și cu pieptul mai bombat.
- Bun, acum spirometrul. Vârsta? Greutatea? Așa acum suflați cât puteți.
- Pffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffffff!
- Perfect! Peste 100%...
- Poftim?!? :)) Am bătut legile fizicii?!? Oi fi eu sportiv, dar asta n-o cred!
- :) aparatul face estimări și le-ați depășit, zice dumneaei cu un zâmbet maternal.
- Ah, am înțeles :)
Vă repet o treabă pe care eu o găsesc foarte serioasă. Am fumat de la 18 ani, timp de 15 ani, câte un pachet pe zi. Și-l regret pe fiecare. Sunt sportiv, nu am simțit vreodată că nu pot face sport. Dar după ce m-am lăsat de fumat, numai după 3 ani am simțit, mergând la munte, că mi s-au curățat plămânii. După 5 ani am ajuns să suflu în spirometru 100%. Povestea am împărtășit-o pentru actualii și viitorii fumători. Faceți ce vreți cu ea.
- Bine, vă mulțumesc. Mergeți la asistentă pentru restul de analize.
- Mulțumesc, o zi plăcută.
- Bună ziua, vă rog luați loc. Numele? Profesia? Muncă de teren sau de birou?
- De birou.
- Mhm... Acum am să vă înțep degetul pentru glicemie. Bine?
- Desigur.
- Vai, scuze nu mi-a ieșit. Uite ce mâini aveți! Se vede că lucrați la birou! Mi-e și milă să înțep mâinile astea!
- :))
Fută-mă dracu cu artele mele marțiale, adunate 30 de ani! :)) Ceva nu-i în regulă aici! :)) Lasă că vânătăile de pe corp știu ele mai bine decât mâinile mele. Sau poate chiar ele sunt problema! Hai că filosofia multă sigur nu-i bună.
- Acum ochii. Vă rog să citiți ultimul rând.
- :)) hai, nu vă bateți joc de mine. Pot să vi-l citesc pe penultimul. De acord?
- :) bine, spuneți.
- Acum urechile. Când auziți un sunet în căști, ridicați mâna.
Ridic mâna.
- Încă nu am început.
- :)) Păi am auzit un păcănit...
- Trebuie să auziți un bâzâit.
Bine, m-am prins, ridic dreapta, stânga, stânga, dreapta de câteva ori și sună un mobil într-o haină de pe cuier. Normal, interminabil. Eu nu mai ridic nici o mână.
- Nu am apucat să facem decât jumate.
- Reluăm?
- Nu că am văzut că auziți ca o felină.
:)) Acum sunt felină, hm?!? :))
Bine, o mai trecut un an. Dacă ar fi să mă iau după rezultatele examenului medical, anul ăsta am întinerit. Dar în câteva luni voi fi contrazis brutal de ziua mea de naștere, așa că promit să am grijă de sănătatea mea și să fac progrese. Facem concurs? Lasă, nu răspunde! :P