M-o pus dracu' (Dracu', nu pretena! Pretena mea e un înger! DA?!?) să merg la film. Dar nu la cinema normal ca orice om normal ci la 4DX. Deși sunt fan tehnologie maxim, nu mai fusesem. De ce? Că e prețul nesimțit. Nu suma în sine. Mă enervează ca idee. Care idee? Păi ideea e că mai demult, alt demon mă pusese să merg la alt film. Și am mers, am luat bilete, am luat popcornuri și sucuri și cum mă tot foiam și aranjam treburile pe acolo am vărsat pe jos tot popcornul. Da, păhăroiul ăla „neîntinat” (pentru generația flower-power asta înseamnă neînceput). Și deși știu că nu e corect ce zic, am avut așa o imagine foarte clară că am vărsat pe jos 80 de lei. Nu e vorba de suma în sine. E vorba de 2 bilete, două popcornuri și 2 sucuri = 80 de lei, fută-le dracu. Și lumea mere. Și tu ca bărbat sau părinte (în 2018), ia încearcă să nu meri! Tre' să meri la lucru să ai de unde da 80 de lei pe 2 pumni de popușoi (pentru cine nu știe, asta-i moldovenească nu momârlănească) ca să susții societatea de consum! DA?!? Deși glumesc, acuz principiul nesimțirii și fraierelii.
Deci am fost la 4DX. M-am așezat frumos, cu grijă maximă la popcornu' mare că era numai unu la doi și mă uit în jur: moaaaamă ce ventilatoare, moaaaamă ce proiectoare, moaaaamă ce jmecherie! Și învârtind eu ochii rotocoale, văd un buton luminat pe mânerul scaunului: „water on”. Nu mulțumesc. Bip! „water off”. No așe! Și mă pun comod în scaun.
Începe șirul interminabil de reclame și stăteam cu inima cât un purice să văd dacă am luat ochelarii care trăbă, nu de alta dar am un munte acasă și din ăia vechi și din ăia noi. Și tot timpul uit să iau și acu am luat mai mulți, ca să fiu sigur. Și vine și mult așteptatul anunț: „Vă rugăm să vă puneți ochelarii 3D”. Eu momârlan cuminte, pun ochelarii 3D. Îs ăia care trăbă. Huh! Nu de alta dar mă și vedeam orbecăind pe întuneric să merg să mai cumpăr niște ochelari, că nu-i ca și cum aș avea destui acasă… Dar dintr-o dată, POC! Un picior în scaun de l-am simțit între coaste. Pentru 1,3 secunde, m-am făcut ca boilerul și era să mă ridic să mă iau de ăla din spate că ce dă în halul ăla în scaun! Ce, îi la mă-sa acasă?!? Eu sunt calm din fire. Dar așa o dat că chiar mă luam de el! Când să mă ridic, dă scaunul cu mine în stânga și mă pune la loc. Încerc să mă redresez dar nu o mai fost nevoie. M-o dat scaunul înapoi în dreapta. Aaaaaa! Stai că m-am prins: era reclamă la ce știe 4DX-u! Era un videoclip cu o urmărire „ca-n filme” și scaunu' făcea ce făcea motocicleta lu' ăla de pe ecran. Ce tare! :)) No bine… Poate știți că eu practic aikido. Am învățat acolo să fiu așa … fluid. Scaunu' îmi mișca corpul cum voia el, dar eu eram fluid. Capu îmi stătea pe loc, așa, ca la găină. Sau hai, nu ca la găină că sună urât, ca la o felină când aleargă să vâneze. Da, așa! Că eram și atent la acțiune, așa, ca o felină.
Fusesem răcit în săptămâna dinainte. Am avut roșu-n gât și roșu ăla din gât mi-o apăsat puțin și pe urechea internă și dacă făceam mișcări bruște, mă lua cu amețeli. Acceptam răbdător hâțâiele la care mă supunea scaunul și mie îmi plac mult senzațiile astea senzaționale, dar nu era momentul. Dacă mai ținea mult, mă și vedeam orbecăind pe întuneric să plec de-acolo să mă duc să mă plimb prin mall „în liniște”. Dar s-o potolit. No fain!
Deja obosisem dar o început filmu', era o muzică lină și scaunul s-o oprit. Așadar mi-am sprijinit cotu' pe mâner și barba în palmă. Mă uitam liniștit la titlul filmului, cu litere din piatră cum se apropia de mine calm. Dar se apropia și se tot apropia și nu se mai oprea și dintr-o dată POC! M-o lovit titlu' în cap de mi-o sunat apa-n căciulă. Of, mi-am luat capu' din palmă și m-am relaxat iar, ca găina așa cum am zis mai sus. Și o început iar: scaunu' stânga-dreapta, față-spate, sus-jos. OK, am înțeles: cele 3 grade de libertate pentru deplasarea liniară. Lipsesc cele 3 pentru rotație. Din când în când tot primeam picioare în spate, am mai scăpat de vreo 2 ori: „ho mă că nu ești la kumite”, dar m-am prins că nu-mi vrea nimeni răul defapt. Am lăsat la o parte toate tehnicile împotriva loviturilor de picior și m-am concentrat pe cele împotriva scuipatului în ureche că pățeam și din asta. Sau ce, vreți să spuneți că scaunul știe din astea?!? La un moment dat, mi-am ridicat ochelarii să-mi frec nasu și să-mi iau ochii de la ecran. Pac, flashu-n ochi! Tu-ți afurisenia și grijania!
Sunt sigur că știi. La film, că vrei că nu vrei, vine momentu să iei diavolița, ăăăă … pardon, îngeru' de mână. Și cum stăteam eu cu îngeru' de mână, fleoșc apa pe palmă! Tu-ți grijania și afurisenia! De ce nu zice pe bilet să vii cu umbrelă la tine? Hm?!? Aud? Și tot așa, picioare-n coastă, scuipat în ureche, ud pe pleată, afumat ca cârnatu de sezon, am reușit de-am trecut acest hop numit 4DX. S-o gătat filmul și am plecat. Mă crezi că abia am coborât scările de obosit ce eram?!?
4DX e prea mult pentru mine. Eu sunt băiat finuț. Mă obosea și zgomotul de la filmu' normal. La așa supraîncărcare senzorială nu cred că mai rezist. Adică dau 40 de lei să mă bată ăia în scaun?!? Mai bine mă duc în natură, stau în kibadachi și meditez.
Glumesc și eu... Mereți la 4DX că-i fain >:D