Am fost acu ceva vreme, undeva, să efectuez un serviciu de curierat, foarte important și foarte personal. Și cum Poștalionul național mi-a tot făcut figuri am zis să iau treaba în propriile mâini să o rezolv momârlănește. Defapt, mi-am băgat fundu-n mașină și am plecat la drum.
Un drum lung îți oferă tot felul de peripeții. De exemplu: ați văzut vreodată semafor cu culoarea albastru? Eu da. Nu știam exact-exact ce să fac dar când am auzit claxoanele din spate m-am lămurit imediat.
Deși sunt curat ca lacrima, la un moment dat, am ajuns înconjurat (nu doar eu) de vreo 10 soldați înarmați. Control de rutină. O venit unu, mi-o cerut actele, iar când o băgat mâna în mașină, ciobănescul bucovinean care dormea pe bancheta din spate o ridicat capul, o deschis doar un ochi și ăla pe jumate și o scos cel mai leneș „Uof!” din viața lui. 10 oameni înarmați s-au dat doi pași în spate în jurul mașinii mele. Darth Vader n-ar fi reușit așa ceva. Sunt sigur.
La întoarcere nu mai puteam. Conduceam de prea multă vreme. Când am simțit că încep să-mi dispară amintiri din excursie m-am băgat într-o parcare să închid ochii 10 min. M-am trezit într-o oră, am făcut exerciții de înviorare, am băut cafea și am plecat mai departe. Și am făcut eu un calcul momârlănesc că e mult mai eficient să ajung acasă decât să mă grăbesc să nu ajung. Și la un moment dat, am văzut pe șoșa o grizonată magnifică. M-am așezat în spatele ei și o admiram. Avea mers elegant și frumos și ne potriveam de minune dar la un moment dat cred că i-am părut suspect că a frânat și nu o mai vrut să mă lase în spatele ei și gata! Eh, asta este! Momârlanii își văd de viață mai departe. Drumul mi-a scos în cale o blondă. Altă arătare maiestoasă care mi-a făcut drumul mai ușor și mai frumos dar avea calea ei și la un moment dat m-a părăsit și ea. Mai încolo, am găsit o roșcată. Dar nu mi-a plăcut mie de ea. Așa că am părăsit-o eu. Și în final, mi-am găsit perechea: o brunetă înaltă, frumoasă, mers maiestuos, ceva fantastic! Am mers tot drumul împreună, ne sprijineam unul pe celălat, eu în trena ei am consumat benzină spre deloc ba chiar mi-a părut că, per total, motoru’ a produs carburant. Dar eram obosit, probabil mi s-a părut. Atât de mult am mers împreună că i-am aflat și numele: Volkswagen Crafter. Sper să ne mai întâlnim.