Am avut de cumpărat o chestie care se găsește greu. În România, spre deloc. Și unde cauți când ai nevoie de ceva ce nu are nimeni? În China, bineînțeles. De asta, Trump o să le pună sare pe coadă la chinezi. Dar să nu ne îndepărtăm de subiect. Și am comandat acel ceva din China. Transport gratuit. Bă, GRA-TU-IT! Țineți minte că-i important în poveste. Să vă povestesc cum a circulat acel ceva prin China:
10 ian. 2017, 02:08 PM: depus la oficiul poștal
10 ian. 2017, 02:08 PM: scanat de oficiul poștal
10 ian. 2017, 08:05 PM: plecat de la oficiul poștal, primit de poștă
12 ian. 2017, 03:37 PM: scanat de serviciul de securitate a punctului de export (primire)
12 ian. 2017, 04:17 PM: scanat de serviciul de securitate a punctului de export (tranzit local)
15 ian. 2017, 01:29 PM: scanat de serviciul de securitate a punctului de export (plecare)
15 ian. 2017, 09:39 AM: scanat de serviciul de securitate a punctului de export (aprobat)
15 ian. 2017, 09:42 PM: sosire la aeroport
15 ian. 2017, 09:43 PM: părăsire oficiu poștal, trimis către compania aeriană China
07 fev. 2017, 11:55 PM: sosire în aeroport România
și acum drumul pachetului cu poștalionul românesc:
10 fev. 2017, 10:08 AM: încercare de predare
15 fev. 2017, 03:38 PM: predare reușită
și acu', acest pachet a trebuit să-l trimit în Germania:
15 fev. 2017:
[după ce am dat jos etichetele și le-am pus pe alea noi pe același pachet și am completat formularul pentru care a trebuit să «deranjez» o doamnă de la ghișeu pentru că nu mai existau pe pultul decojit]
„Bună ziua. Aș dori să depun acest pachet la poștă.”
„Bună ziua. Dați-mi pachetul, vă rog. Ce-i cu pachetul ăsta?!? Nu vedeți că-i refolosit? Nu vedeți că are ștampile pe el?!? Așa se împachetează?!? Și sub 2 chile nu trebuie să completați nimic!”
„Vă rog să mă scuzați. Îl refac și revin.”
17 fev. 2017:
[m-am prezentat la oficiul poștal 1-3, altul, nu cel la care sunt arondat, că acolo m-or dus drumurile, cu pachetul reîmpachetat ca o operă de artă, am lăsat pachetul pe masă și m-am pus la coadă]
[după un sfert de oră, dl. din fața mea]
„Bună ziua. Aș dori niște timbre.
[bla, bla, bla]
Și aș dori să depun un colet.”
„La noi nu se depun colete.”
„?!?”
„Noi suntem oficiul poștal 1-3 și colete se depun decât la oficiul 1 simplu, că nu se pot depune colete la două oficii poștale diferite care aparțin de același oficiu poștal.”
„Mulțumesc. La revedere.”
[iau coletul de pe masă și îl pun pe pult în față la doamna]
„Bună ziua aș dori să depun un colet.”
„Nu ați auzit că i-am spus la domnul din fața dv. că aici nu se depun colete?!?”
„Ba da, dar am mai întrebat o dată că nu-mi vine să cred.”
[am plecat la munte]
21 fev. 2017:
[am intrat în oficiul poștal la care sunt arondat, unde era o coadă cât vedeai cu ochii, oameni mai mulți decât putea susține oficiul, așadar m-am întors soldățește pe călcâie și am plecat că trebuia să merg undeva]
24 fev. 2017:
[cu inima bătând de emoție ca la prima întâlnire]
„Bună ziua. Aș dori să depun acest colet pentru Germania.”
„Doriți să-l trimiteți extern?”
[cu teamă în glas]
„da?!?”
[clic, clic, clac, clac, bip, bip, clic, clic, clac, clac]
„131 de lei, vă rog.”
[mi-or ieșit ochii din orbite ca la Tom când i-o dat Jerry cu ciocanul peste degete]
„!!!!!!!”
[mă uit în portofel, 50 lei, mă uit la monitor, 131 lei, mă uit în portofel, mă uit la doamna]
„Vă rog să mi-l dați înapoi că de banii ăștia îl predau personal.”
„Nu se poate că am completat deja formularul. Și aș plăti din buzunarul meu.”
„Pot plăti cu cardul?”
„Nu.”
„Bine, mă duc să scot bani și revin.”
Am întrebat persoana care va primi pachetul în Germania:
„Vreau să-ți trimit pachetul. Vei fi acasă în aprox. o săptămână?”
„Nu dar nu are nici o importanță, deoarece, atunci când îmi sosește un pachet, primesc un email și îi sun să-l păstreze că vin să-l iau eu.”
Nu mai zic decât că pachetul trebuia să ajungă în Germania pe 22 februarie. Dar nu-i nici o supărare, deoarece, Poșta Română a inventat brânza cu mucegai, oțetul și stafidele și sunt atât de mândru, încât pot trece peste orice.
Mă fac haiduc să prind comori, călătoare blonde și hoțomani de soi...