Ca un cetățean cuminte, am fost la vot în cadrul alegerilor parlamentare din 2016. Și regret amarnic! Nu că o ieșit PSD-ul. Deși ultimii 20 de ani ne-au demonstrat constant că numai tâmpenii or făcut la guvernare, poate s-or schimba, deși eu sunt sigur că nu o vor face nici în acest mandat. Dar nu asta e problema. Aș înțelege și aș accepta o altă fațetă a unei polemici, o altă viziune administrativă. Aș înțelege multe. Nu înțeleg însă de ce am fost atât de dobitoc să-mi irosesc o oră jumătate din viața mea. Timpul este cea mai importantă resursă și 3.388.177,55 de cetățeni s-au pișat pe timpul meu. De la o înălțime de m-au umplut de stropi din cap până-n picioare!
Să despicăm puțin firul în patru:
1. Să o luăm în primul rând principial: nu-i suport (ideologic, bineînțeles, nu la nivel personal) pe cei care îmi băgau arătătorul sub nas că să ies la vot că altfel nu mă pupă nimeni (cei care știu treaba aia virală, înțeleg ce vreau să zic). Un rahat! Și aici încep cu dl. Iohannis, continui cu dl. Cioloș și termin respectuos cu prietenii mei. Mai ales ăia de pe Facebook. Pe care, altfel, îi respect în mod deosebit și voi ieși cu ei la bere cu aceeași plăcere. Aici discutăm doar de polemica electorală. Miile și milioanele care au murit, au murit ca eu să am DREPTUL la vot. O treabă extraordinară în urma căreia eu am parte de un drept extraordinar pe care îl respect. Dar să ne înțelegem: ei au murit pentru un drept, nu pentru o obligație! Dacă mureau pentru o obligație, legea mă obliga să votez. Nu sunt obligat să votez! Capiși?!? Vorba filmelor holiudiene. Absenteismul este o armă democratică la fel de normală precum votul. M-am implicat în mașina electorală de 4 ori în viața mea: am votat când or vrut să-l dea jos pe dl. Băsescu printr-o mârșăvie (apropo nu sunt fan Băsescu), am votat a doua oară pentru dl. Iohannis când era pericolul să iasă dl. Ponta (un caz în care votul contra românesc a avut un rol istoric) și a treia oară M-AM ABȚINUT de la vot când or vrut să-l dea jos pe dl. Băsescu printr-o nouă mârlănie și doar lipsa cvorumului o făcut să nu le iasă pasența. Deci: absenteismul este o armă democratică. Capiși?!? Și a patra oară acu. Ca prostu’. La aceste alegeri, absenteismul este o armă democratică, prin care se transmite clasei politice că nu merită să te deplasezi până la secția de votare și înapoi. Mai bine, dormi, bei, faci sex, te scobești în nas, te scobești în fund după ce stai pe budă, orice altceva. Poți vota pro, poți vota contra, poți absenta democratic. Aceste trei soluții sunt perfect democratice și normale. Ești un dobitoc dacă nu votezi când ai de ales între două viziuni politice și după aia faci gât că nu o ieșit viziunea ta politică. Atunci, dacă nu meri să votezi, ești un iresponsabil. Atunci și doar atunci! Atunci și doar atunci nu ai dreptul să zici: „n-ar fi bine să….?”. În general dacă nu votezi îți pierzi dreptul să zici „n-ar fi bine să…?”. Eu am votat așa că am voie să zic! În rest, absenteismul este absolut normal când nu ai cu cine dracu să votezi!
2. Și așa ajungem la argumentul matematic. Hai să zicem că toți cei 19 milioane jumate de alegători ar fi de un civism de-ți dau lacrimile și ar fi mers toți la vot. Care credeți că ar fi rezultatul? Credeți că din cei 60.51% care nu or fost la vot, PSD-ul nu ar mai fi scos vreo 5% ca să aibă majoritatea absolută?!? Ba chiar mult mai mult! Dacă ar fi ieșit cu toții la vot, PSD ar fi câștigat devastator! Deci mai lăsați-mă toți cu „ieșiți la vot că altfel vedem roșu în fața ochilor”! Că să nu iasă Satana etc. Rezultatul, pentru cei din lumea politică este mai predictibil decât ceasul elvețian. Ei știu exact ce bazin electoral au și cine va câștiga alegerile. Doar noi (în România din 2016 și nu numai dar asta ne doare acum) avem iluzia democrației electorale. Noi alegem la fel de democratic precum ne prezic sondajele de opinie rezultatele.
3. Și așa ajungem la identificarea problemei. Problema este următoarea: PSD are vreo 500.000 de membri. Fiecărui membru îi adăugăm în medie 3,5 membri ai familiei (că soția de primar PSD e absolut normal să voteze cu PSD-ul), astfel obținem vreo 2 milioane de alegători PSD „absoluți”. De aici până la 3.388.177,55 ne rămân 1.388.177,55, da, ,55 de alegători care s-au pișat pe timpul meu. Oricâți am ieși la vot, prostia și incultura, sufocă România. Și da, e vorba sigur de prostie și incultură, deoarece votanții PSD nu or votat program politic, viziune administrativă etc. Or votat miloaga. Clar?!? Și votul meu le-a conferit dreptul să și-o primească. Din banii mei! Și aici e rădăcina problemei care nu are decât o soluție: timpul. Mai avem nevoie de minim 15 ani să ajungem la niște alegeri cât de cât normale. Și după 15 ani ne vom pune întrebarea la modul serios: dacă SUA or reușit să scoată un maxim de Clinton și Trump, ce speranțe avem noi, România să scoatem ceva măcar cu un dram de normalitate? Prin urmare: pe mine (exceptând situațiile excepționale precum cele 3 descrise mai sus), nu mă mai prinde nimeni la vot vreo 15 ani. Să fie clar! Știu că reprezint un nesemnificativ 0.0000052809% din electoratul românesc dar de acum înainte, vreo 15 ani, absenteismul va fi arma mea democratică.
4. Și celor care m-au amenințat că dacă nu merg la vot sunt un cetățean de cea mai joasă speță le adresez următoarea întrebare: care este mecanismul democratic, nu revoluție, nu manifestație ci cel preventiv-democratic, prin care ne asigurăm că în mandatul acordat, cei aleși își respectă promisiunile electorale, sau care sunt mecanismele de pedepsire „preventiv-democratică” a acestor fapte? Și lăsați-mă cu votul contra la următoarele alegeri! Vreau să știu sigur că în mandatul de 4 ani acordat, alesul nu se pișă în capul meu, al alegătorului, de la înălțimea Palatului Cotroceni, Casei Poporului, Palatului Victoria (da, știu că prim-ministrul nu e ales direct) sau al Primăriei. Până nu-mi oferiți soluție, nu aveți nici un drept să-mi cereți să ies la vot. Demonstrați-mi soluția democratică la această problemă și jur că voi merge la vot de două ori la fiecare alegeri! :P Acesta a fost argumentul meu numărul doi pentru care vreo 15 ani nu mai calc în secțiile de votare.
5. La aceste alegeri parlamentare am ascultat de vocea societății civice și am acordat vreo jumate de oră studiului listelor electorale, pentru a vede ce opțiuni „contra” am. Las la o parte că de abia am găsit listele electorale, ca să nu mai vorbim de programe electorale, juruințe și alte cele. Și am mai acordat în plus vreo oră pentru a mă echipa, deplasa la secție, vota, întoarce acasă și dezechipa. Mi-am irosit complet și total o oră jumătate din viață. O oră jumătate, în care cu riscul de a mă repeta, puteam să beau, să mă reapuc de fumat, să fac sex, să stau pe budă, să mă scobesc în nas, să dorm, să arunc cu ghemotoace de hârtie în cei ce treceau pe sub balconul meu sau ceea ce chiar făceam, o activitatea cultural-creativă. Orice era mai bun decât să merg să votez la alegerile parlamentare din 2016.
Această oră jumătate nu o să mi-o dea înapoi nici PSD-ul, nici PNL-ul, nici USR-ul, nici ALDE, nici PMP-ul, nici candidații independenți (adică toți ăia care-și împart ciozvârta indiferent de tabără), nici voi cei mai civici dintre democrați, ăăă… cei mai democrați dintre cetățeni, ăăă… cei mai cetățeni dintre români, ăăă… adică ăia care nu văd nici măcar osul din ciozvârtă! Dacă voi ați avut dreptul să-mi cereți să ies la vot, acum eu am dreptul să îmi cer democratic o oră jumătate din viață înapoi! Capiși?!?