Dicționar de termeni:
ISU = Inspectoratul pentru Situații de Urgență
13 septembrie= Ziua Pompierului
Dacă nu știați, pe 13 septembrie, an de an, este Ziua Pompierului. Și de ziua lor, pompierii organizează și sesiune de comunicări. Anul ăsta, am avut onoarea să fiu invitat să le povestesc despre activitatea mea, că cam seamănă, cumva, pe alocuri. Am ajuns la conferință s-a stabilit ordinea lectorilor și eu am picat ultimul din prima parte. Perfect! Le povestesc și plec. Eh! Normal că nu a putut rămâne așa. Or făcut ei ce-or făcut și m-or mutat la mijlocul celei de-a doua sesiuni de comunicări. Dacă ar merge toate ca pe roate, cred, că nu ar mai fi frumoasă viața.
În prima parte, tot felul de lucruri interesante pe care nu le auzi toată ziua. În pauză, o venit unu să vorbească cu mine. Era tipul de om care îți vorbește la 20cm de față. Problema îi era că îi mirosea gura a salam din ăla cu 2 lei kila. Mă tot trăgeam eu, dar el tot venea. Ce mă deranja, însă, era că nu aveam muștar la îndemână. O venit, însă, și a doua parte, am prezentat și eu și o început plictiseala. Din aia soră cu moartea. Nimic nu mai era bun. Prezentările lungi ca dracu, numai despre legi noi. Unii ajungeau la final după lungi chinuri și mai dădeau vreo 10 slide-uri înapoi că își mai aminteau ceva. Se simțea o dorință de răzmeriță în aer. Vreo doi nu suportau aerul condiționat deci restul sufereau de cald. Auzeam bătăile puternice ale secundarului și vedeam cum se apropie vertiginos a cincea oră de parcare pe care trebuia s-o plătesc. Din banii de bere. Atmosferă bacoviană.
Apoi, maestrul de ceremonii anunță: „Vă rog să mai aveți răbdare și pentru ultimul lector, dl.Cutărescu, care ne va prezenta măsuri de urgență în caz de cutremur”. Dumnezeule! Din alea pe care le știe toată lumea și pe care le uită toți în caz de nevoie. Vine un domn prezentabil și zice prima propoziție: „Știți ce este cel mai trist în caz de cutremur? Că urci cu liftul și cobori cu apartamentul!”. Două secunde liniște. Apoi o sală întreagă de hohote. Tot felul de treburi pe care trebuie să le faci în caz de cutremur. Adică să ai niște conserve, apă și neapărat fluier. Ne-a povestit și despre doi englezi care se întâlnesc imediat după un cutremur puternic: „- How zgu du iu du? – Tencuiesc!”. Dar mai ales din alea pe care nu trebuie să le faci. Ne-a explicat de exemplu că nici o familie nu are ședință și nu face exerciții pentru situații de urgență și ca urmare, în caz de cutremur, soțul o ia la fugă pe scări, soția sare pe geam, copilul rămâne uitat în apartament iar pisica e singura care face ce trebuie și scapă cu viață. O prezentare, pe care, dacă o ratam, aș fi fost mult mai sărac acum. Spiritual zic, că 4 ore de parcare sigur nu m-or îmbogățit. Am plecat cu durere în obraji de cât am râs. Glumele au avut rolul de a face timpul să treacă mai ușor, desigur. Dar este o metodă bună de a fixa niște lucruri în capul cuiva. Pe mine m-a convins. Pe drum am luat multă mâncare uscată de pisică că o fi bună și pentru om și pentru animal iar când am ajuns acasă am început cu pisica instrucția cu măsuri de urgență în caz de cutremur. Adică o speriam și îmi notam ce face să scape.
ISU = Inspectoratul pentru Situații de Urgență
13 septembrie= Ziua Pompierului
Dacă nu știați, pe 13 septembrie, an de an, este Ziua Pompierului. Și de ziua lor, pompierii organizează și sesiune de comunicări. Anul ăsta, am avut onoarea să fiu invitat să le povestesc despre activitatea mea, că cam seamănă, cumva, pe alocuri. Am ajuns la conferință s-a stabilit ordinea lectorilor și eu am picat ultimul din prima parte. Perfect! Le povestesc și plec. Eh! Normal că nu a putut rămâne așa. Or făcut ei ce-or făcut și m-or mutat la mijlocul celei de-a doua sesiuni de comunicări. Dacă ar merge toate ca pe roate, cred, că nu ar mai fi frumoasă viața.
În prima parte, tot felul de lucruri interesante pe care nu le auzi toată ziua. În pauză, o venit unu să vorbească cu mine. Era tipul de om care îți vorbește la 20cm de față. Problema îi era că îi mirosea gura a salam din ăla cu 2 lei kila. Mă tot trăgeam eu, dar el tot venea. Ce mă deranja, însă, era că nu aveam muștar la îndemână. O venit, însă, și a doua parte, am prezentat și eu și o început plictiseala. Din aia soră cu moartea. Nimic nu mai era bun. Prezentările lungi ca dracu, numai despre legi noi. Unii ajungeau la final după lungi chinuri și mai dădeau vreo 10 slide-uri înapoi că își mai aminteau ceva. Se simțea o dorință de răzmeriță în aer. Vreo doi nu suportau aerul condiționat deci restul sufereau de cald. Auzeam bătăile puternice ale secundarului și vedeam cum se apropie vertiginos a cincea oră de parcare pe care trebuia s-o plătesc. Din banii de bere. Atmosferă bacoviană.
Apoi, maestrul de ceremonii anunță: „Vă rog să mai aveți răbdare și pentru ultimul lector, dl.Cutărescu, care ne va prezenta măsuri de urgență în caz de cutremur”. Dumnezeule! Din alea pe care le știe toată lumea și pe care le uită toți în caz de nevoie. Vine un domn prezentabil și zice prima propoziție: „Știți ce este cel mai trist în caz de cutremur? Că urci cu liftul și cobori cu apartamentul!”. Două secunde liniște. Apoi o sală întreagă de hohote. Tot felul de treburi pe care trebuie să le faci în caz de cutremur. Adică să ai niște conserve, apă și neapărat fluier. Ne-a povestit și despre doi englezi care se întâlnesc imediat după un cutremur puternic: „- How zgu du iu du? – Tencuiesc!”. Dar mai ales din alea pe care nu trebuie să le faci. Ne-a explicat de exemplu că nici o familie nu are ședință și nu face exerciții pentru situații de urgență și ca urmare, în caz de cutremur, soțul o ia la fugă pe scări, soția sare pe geam, copilul rămâne uitat în apartament iar pisica e singura care face ce trebuie și scapă cu viață. O prezentare, pe care, dacă o ratam, aș fi fost mult mai sărac acum. Spiritual zic, că 4 ore de parcare sigur nu m-or îmbogățit. Am plecat cu durere în obraji de cât am râs. Glumele au avut rolul de a face timpul să treacă mai ușor, desigur. Dar este o metodă bună de a fixa niște lucruri în capul cuiva. Pe mine m-a convins. Pe drum am luat multă mâncare uscată de pisică că o fi bună și pentru om și pentru animal iar când am ajuns acasă am început cu pisica instrucția cu măsuri de urgență în caz de cutremur. Adică o speriam și îmi notam ce face să scape.