Recent, ONU a declarat că internetul este un drept al omului. Dacă vreți să vă convingeți, dați click AICI. Și dacă vreți să conștientizați că internetul este la propriu în buzunarul fiecăruia, sunt sigur că veți putea accesa documentul anterior scanând codul QR de mai jos cu dispozitivul dv. mobil:
 |
Această știre, importantă de altfel, îmi aduce aminte de o mică întâmplare. Dacă circuli prin Europa de Vest, te lămurești repede că ceva ce acasă ai garantat ca drept din naștere, acolo e scump, primești puțin și e controlat la sânge: internetul. Vrei hotel cu Wi-Fi? Trebuie să cauți mult și dacă ți-e neapărat dă un telefon înainte de rezervare ca să nu ai surprize. Vrei o cartelă de telefonie cu ceva internet? Fără act de identitate nu primești nici măcar fărâma aia extrem de scumpă. Mergi la vreo instituție care are o rețea wireless? Pregătește-te pentru o parolă atât de lungă încât sigur o vei greși la prima încercare. Exagerez. Dar numai puțin.
Acu’ ceva vreme am fost într-o excursie, în România dar lângă o graniță. Eram grup măricel. Ne-am bulucit toți la recepție dar nu pentru a ne caza, căci era plătit tot în avans și nici măcar pentru a ne lua cheile ci pentru acces la internet, desigur:
- Bună ziua. Aveți internet?
- Desigur!
- Gratis?
- Desigur!
- Are parolă?
- Nuuuuu! E fără parolă!
Dar nu mergea. Te puteai conecta la rețea dar nu era acces la internet. Iar băbuței de la recepție, deși știa ce-s alea, sigur i-am fi cerut degeaba detalii.