Am fost recent în delegație, în Belgia și am avut o grămadă de probleme cu ungurii. Eh, cum așa… Așa bine! Pe drum încolo, am făcut un popas la o familie prietenă. El ungur, copilul, normal, pui de ungur. Seara, ne-am pus să bem o bere și le-am învățat copilul (1 an și puțin) să dea noroc cu sticla de bere. Ei bine, două zile cât am stat la ei, copilul nu a mai făcut altceva decât să ia sticle goale de bere din ladă (când i se lua sticla din mână, lua alta), se făcea că bea din ea și zicea „Mmmmm….”. Fără încetare. Ungurul, deși politicos, am simțit că acuza ghiaurul subsemnat și blestemat că i-a stricat copilul. Mi-am notat să nu mai fac asta că nu vreau să stric relația dintre cele două țări, azi prietene. Pe drum înapoi, am trecut prin Ungaria. La o ieșire de pe autostradă, trei mașini cu numere de Ungaria nu mă lăsau nici cum să trec pe banda care mă interesa. Sute de metri. I s-a făcut milă de mine, unui polonez parcă. Mama lor de unguri, fiind și obosit, am început să cânt. Numai cu Iancu, Ștefan și alți eroi asemenea… Parcă mă răcorisem puțin… După ceva vreme, nu multă, am scăpat un ungur dintr-o situație delicată în trafic. Mi-a mulțumit cu avariile. Singurul care a făcut-o în cei vreo 4000km pe care i-am făcut prin Europa în această excursie. M-am simțit bine. Românii și ungurii ar trebui să fie prieteni în ziua de azi. Rivalitățile astea aiurea ar trebui lăsate deoparte. Dar ca răspuns la așa gânduri frumoase, viața mi-a oferit un minunat cadou. După păntuțele de la Tatabanya, am setat tempomatul la viteza maximă legală, m-am așezat confortabil pe banda din stânga și am condus așa sute de km. Nu doar mașina ci și o coloană de mașini cât vedeai cu ochii în retrovizoare. Nu că nu puteau să mă depășească, nu voiau, pentru că (îi) conduceam eu bine. Și aici vine cadoul: voi știți de câte secole așteaptă istoria un ghiaur care să conducă triburile de unguri? De jumătate de mileniu! Istoria a fost răzbunată! Ha! Și visând eu așa la treburi din astea istorice, am revenit pe tărâmurile natale și la câțiva km de sosire, un ghiaur o trecut pe roșu și era să mă izbească ceva fantastic. Nu știu ce să zic… conduci mii de km prin Europa, te iei de piept cu toate neamurile, vii acasă acoperit de glorie și te trădează unul din neam cu tine. Sunt bulversat.