„- Bă, eu stau în bloc la parter, normal că mi-am pus centrală proprie, nici n-o pornesc.
- ?!?
- Cum să-ți explic...? Eu iarna, port păpuci de casă că mă arde la tălpi!”
„- Hai mă, că or început și chinezii să aibă salarii...
- Bă! Tu pricepi că nu ai cum să dai salarii la toți chinezii?!? Nu există bani în toată lumea să dai salarii decente la fiecare chinez...
- Mda. Zici tu ceva...
- Bă! Dacă meri în China și ți se spune că salaru' pe firma oarecare este de 500 de euroi, asta înseamnă că toată firma oarecare are 500 de euroi, adică toți cei 500 de angajați! Pricepi?!?”
„- Bă, o singură dată m-o păcălit nevastă-mea și mi-o făcut linte, mi-o zis că-i altceva...
- Da-i bună lintea...
- Bă, nu știu, nu mi-o plăcut!
- Păi da, de parcă lintea-i de vină că n-o avut carnea în ea!”
„- Păi ce naiba să discut cu nevastă-mea?!?
- Cărtărescu?
- Taci mă, Cărtărescu e greu de citit! Trăbă ceva precum fabula aia cu bou și vițeaua...
- :))) hai mă, nici chiar așa, trăbă ceva frumos și romantic precum Eminescu, un poet care sună bine în toate limbile române...
- ?!?!? ?!
- Înțelegi tu ce am vrut să zic...
- Din ce ai zis tu, doar partea cu limbile are înțeles, dar oricum nu ai dreptate, că eu nu sunt xenofob când vine vorba de limbi...”
„- Bă, știi ce mă deranjează pe mine la România asta?!? Că îmi trece viața și sunt contemporan cu idioții ăștia!”
„[discuție serioasă]
- Bă, unde mi-e creionul? [...] Bă, da' nu-mi găsesc creionul... [...] Bă, care mi-ați luat creionul?!?
- Cum arăta creionul tău?
- Verde cu gumă roșie.
- Nu știu, al meu e albastru cu gumă roșie...
- Bă, creionul tău cum e? Verde cu gumă roșie.
- Păi e al meu!
- Nu ai fi tu singurul cu așa creion și uite al meu are un semn care se vede că-i vechi!
- Uite, nici la mine nu-i că al meu e verde cu gumă albastră.
- Ia, al tău?
- Al meu e jumate cât al tău iar tu l-ai primit recent...
[încă 2 minute de culori, dimensiuni și semne, discuția tot serioasă]
- GATA! Uite aici! Îți dau creionul meu. E bine acuma?
- :D ”
„- Bă, i-auziți: anu' ăsta avem 13 zile libere de la stat!
- Eu cred că mi le iau pe toate în ianuarie...”
„[Domnul] - Ce-ai făcut de revelion?
[Doamna] - Am întins rufe.
[Domnul] - :)) Hai măi! Cum așa?!?
[Doamna] - Păi dacă atunci s-a terminat mașina...”
„- Bă, pe primarul Kölnului îl cheamă Henriette, crezi că-i femeie?!?
- Bă, primarul Berlinului are preten, crezi că-i homosexual?!?
- În aceeași zi, eu nu pot fi și homo...fil și feminist. Deci: ce puii mei caută o femeie primar?!?”
„- Bă, cum să dai, bă, șpagă să intri la Filarmonică?!?
- Da' ce are?!?
- Bă, păi acolo salaru' îi de 8 milioane!”
„- Stai bă că știu! Îi o melodie cu ceva de genu: „Un ocean de-ai fi...” Cum naiba erau versurile?!?
- Bă! Melodia asta are numa 10 versuri!
- Și cum îs?
- Primele trei: „Ooooo! Aaaaa! Ieeeee!”
- Da! Taci mă că nu te cred!
[Începe melodia pe telefon... Oooooo! Aaaaa! Oooooo!]
- Hahahahaha! Or greșit ăștia! Nu există Ieeeee!
- Hai bă, dă la refren.
- Nu există refren...
- Trebuie să existe! Cât are melodia?
- 3:15!
- A! Puii mei! Nu rezist să apuc refrenu'!
- Bă da' parcă ar fi melodie de pocăiți!
- Păi, da mă! Asta chiar îi traducere din engleză după o melodie de-a lor.
- Dar tu de unde știi?!? Hm?!? Acu să te văd!
- Bă, da' Măruță seamănă cu un actor...
- Da, stai că știu! Cum îl chema pe calu' lu' Billy the Kid?
- Hahahaha!”
- ?!?
- Cum să-ți explic...? Eu iarna, port păpuci de casă că mă arde la tălpi!”
„- Hai mă, că or început și chinezii să aibă salarii...
- Bă! Tu pricepi că nu ai cum să dai salarii la toți chinezii?!? Nu există bani în toată lumea să dai salarii decente la fiecare chinez...
- Mda. Zici tu ceva...
- Bă! Dacă meri în China și ți se spune că salaru' pe firma oarecare este de 500 de euroi, asta înseamnă că toată firma oarecare are 500 de euroi, adică toți cei 500 de angajați! Pricepi?!?”
„- Bă, o singură dată m-o păcălit nevastă-mea și mi-o făcut linte, mi-o zis că-i altceva...
- Da-i bună lintea...
- Bă, nu știu, nu mi-o plăcut!
- Păi da, de parcă lintea-i de vină că n-o avut carnea în ea!”
„- Păi ce naiba să discut cu nevastă-mea?!?
- Cărtărescu?
- Taci mă, Cărtărescu e greu de citit! Trăbă ceva precum fabula aia cu bou și vițeaua...
- :))) hai mă, nici chiar așa, trăbă ceva frumos și romantic precum Eminescu, un poet care sună bine în toate limbile române...
- ?!?!? ?!
- Înțelegi tu ce am vrut să zic...
- Din ce ai zis tu, doar partea cu limbile are înțeles, dar oricum nu ai dreptate, că eu nu sunt xenofob când vine vorba de limbi...”
„- Bă, știi ce mă deranjează pe mine la România asta?!? Că îmi trece viața și sunt contemporan cu idioții ăștia!”
„[discuție serioasă]
- Bă, unde mi-e creionul? [...] Bă, da' nu-mi găsesc creionul... [...] Bă, care mi-ați luat creionul?!?
- Cum arăta creionul tău?
- Verde cu gumă roșie.
- Nu știu, al meu e albastru cu gumă roșie...
- Bă, creionul tău cum e? Verde cu gumă roșie.
- Păi e al meu!
- Nu ai fi tu singurul cu așa creion și uite al meu are un semn care se vede că-i vechi!
- Uite, nici la mine nu-i că al meu e verde cu gumă albastră.
- Ia, al tău?
- Al meu e jumate cât al tău iar tu l-ai primit recent...
[încă 2 minute de culori, dimensiuni și semne, discuția tot serioasă]
- GATA! Uite aici! Îți dau creionul meu. E bine acuma?
- :D ”
„- Bă, i-auziți: anu' ăsta avem 13 zile libere de la stat!
- Eu cred că mi le iau pe toate în ianuarie...”
„[Domnul] - Ce-ai făcut de revelion?
[Doamna] - Am întins rufe.
[Domnul] - :)) Hai măi! Cum așa?!?
[Doamna] - Păi dacă atunci s-a terminat mașina...”
„- Bă, pe primarul Kölnului îl cheamă Henriette, crezi că-i femeie?!?
- Bă, primarul Berlinului are preten, crezi că-i homosexual?!?
- În aceeași zi, eu nu pot fi și homo...fil și feminist. Deci: ce puii mei caută o femeie primar?!?”
„- Bă, cum să dai, bă, șpagă să intri la Filarmonică?!?
- Da' ce are?!?
- Bă, păi acolo salaru' îi de 8 milioane!”
„- Stai bă că știu! Îi o melodie cu ceva de genu: „Un ocean de-ai fi...” Cum naiba erau versurile?!?
- Bă! Melodia asta are numa 10 versuri!
- Și cum îs?
- Primele trei: „Ooooo! Aaaaa! Ieeeee!”
- Da! Taci mă că nu te cred!
[Începe melodia pe telefon... Oooooo! Aaaaa! Oooooo!]
- Hahahahaha! Or greșit ăștia! Nu există Ieeeee!
- Hai bă, dă la refren.
- Nu există refren...
- Trebuie să existe! Cât are melodia?
- 3:15!
- A! Puii mei! Nu rezist să apuc refrenu'!
- Bă da' parcă ar fi melodie de pocăiți!
- Păi, da mă! Asta chiar îi traducere din engleză după o melodie de-a lor.
- Dar tu de unde știi?!? Hm?!? Acu să te văd!
- Bă, da' Măruță seamănă cu un actor...
- Da, stai că știu! Cum îl chema pe calu' lu' Billy the Kid?
- Hahahaha!”