Acu’ câteva zile, am ieșit pe teren cu niște colaboratori să reparăm și să calibrăm un aparat de măsură. Zi superbă. Soare, călduț, numa’ bine. Nu transpirai, nu era frig, domnișoarele îmbrăcate exact cât trebuie etc. Noi ne vedeam de treabă, fiecare cu nasul în telefonul lui în care tot schimbam pe SIM-uri și tot trimiteam pe SMS-uri către aparatul respectiv. La un moment dat, unu rămâne cu mașina moartă în intersecție. Fiind treabă de câteva secunde, lăsăm tot la o parte și îi resuscităm mașina, apoi revenim la treburile noastre. În firma noastră, protecția muncii este la loc de cinste și ținem și la imagine deci eu purtam o vestă reflectorizantă inscripționată cu numele companiei. Asta, probabil, îmi dădea un aer mai oficial, motiv pentru care un cetățean mă abordează cu un tușit sfios: „Nu vă supărați, muncitorii de pe celălalt mal nu sunt tot de la firma dv.?”. Mijesc ochii, citesc ce scrie pe salopetele lor și concluzionez că „Nu. De ce?” „Păi pe malul celălalt cred că este un om mort.” „Da! :)) Fiți serios!” „Haideți să vedeți…” Fac vreo 50 de pași cu omu’ și într-adevăr, pe celălalt mal, sub o salcie era unu tolănit. Remarc tenișii roșii și îl asigur pe om: „Am de terminat ceva acolo și mă duc, apoi, să verific. Stați liniștit, sigur e beat.” Treaba noastră s-o lungit vreun sfert de oră, poate mai bine. Ne pregăteam să încheiem ce aveam de făcut când instant or apărut: poliția, salvarea, SMURD-ul și pompierii. Pe malul nostru. Cetățeanul respectiv cu cei care îl însoțeau în plimbarea aventuroasă îi redirecționează dincolo. Pleacă toți în trombă și se regrupează pe malul cu omu’ de sub salcie. Moșmondesc ei, acolo, vreo 10 minute ca furnicile, eu eram cu un ochi în telefon și cu celălalt la acțiune. La un moment dat, încep toți să împacheteze și printre ei, un civil cu teniși roșii. M-am liniștit că începuse să mă roadă niște sentimente de vinovăție și nepăsare că o mașină am putut să resuscitez dar un om nu. A doua zi la lucru, rutina matinală obișnuită. Cafea, șezătoare, computer. Din biroul vecin, aud o conversație: „Auzi știre: un om mort găsit pe malul râului...” „Ce ai zis?!? Unde?” „Păi zice, uite aici în ziar, că pe mal l-or găsit pe unu mort.” „Taci mă că nu era mort, că am fost eu ieri acolo și l-am văzut cum s-o ridicat și o umblat printre mașinile de salvare și poliție, era unu cu teniși roșii”. „O fi fost alt caz.” „Bă, da locația îi fix aia că recunosc debarcaderul.” „Poate i-ai văzut fantoma cum umbla printre mașini...”. „ha, ha..”. Nu era râsul meu. M-am dus înapoi, la biroul meu cu umerii mai aplecați ca de obicei și cu sentimentul că nu am fost un cetățean bun. Să nu faceți ca mine. Să fiți cetățeni buni și responsabili.