Aaahhh! Vinerea este cea mai frumoasă zi de lucru. Vinerea asta a fost faină, deoarece, munca mea a fost încununată de succes. Așadar, meritam cu brio weekendul care venea. Se gată programul, mă duc acasă și primul lucru pe care îl fac este să mă arunc în pat. Cu atâta poftă am făcut-o de am crezut că-l rup. Nu s-a întâmplat asta, fiindcă e solid. Pe lângă oboseala acumulată la muncă, mai trebuia să mă recuperez și după o mică intervenție chirurgicală. Îmi găsesc o poziție comodă și în 10 min. … țârâie telefonul. Verific apelantul. O colegă de lucru. Dacă mă sună e treabă serioasă așa că răspund. „Salut. Uite, or venit ăștia să monteze clima și eu nu mai pot sta că trebuie s-o iau pe aia mică de la grădiniță și vor să-i las singuri în birou, că lasă ei cheia la poartă.”. „Vin în 10 min.”. Și în gând „@#$%%&*(^ %$^&%& %#$%$%$% ^$%$%$!!!!”. 10 min., fără să mă repet. În birou, avem tot felul de aparatură scumpă și în pofida faptului că locația e securizată peste nevoi și nu s-au înregistrat evenimente, mă duc să-i supraveghez pe montatorii de climă, nu de alta dar paza bună trece primejdia rea și te scutește de multă bătaie de cap. Ajung acolo, salut oamenii, colega îmi predă ștafeta iar după îndelungi și dure negocieri între mine, administratorul clădirii și angajații firmei cu clima, decidem locul unde va fi instalată. Nu a fost soluția aleasă de mine dar nici nu mă deranja locul. Așadar, oamenii de la firmă s-or apucat să monteze clima în biroul meu. Eu mă pun în biroul mare cu căștile în urechi și ochii în telefon să citesc ceva. Îi măsor dintr-o privire și concluzionez că par OK. Nici nu s-or apucat bine de treabă că or început să transpire. Surprinzător, miroseau a săpun. Super tare! +2 puncte. Unu dintre ei trebuia să se urce pe un dulap să dea găuri. Pentru asta s-a urcat prima oară pe calorifer. -1 punct. O luat bormașina și o dat 4 găuri pentru suportul unității interioare. 0 puncte. Dar l-a montat în așa fel încât să mascheze frumos toate mățăraiele și căblăraiele. +1 punct. Celălalt, o luat unitatea interioară și o început să moșmondească la ea: „Hiii! Că am rupt sigiliul!”. Ceva sigiliu legat de o mufă electrică. -2 puncte. Se duce, vine, întreabă, bolborosește ceva dar determină într-un final lungimea cablului electric de alimentare. Pune cablul, pune țevile, strânge și începe să le lege împreună cu bandă de izolat albă, faină. +1 punct. Unitatea interioară era sprijinită pe birou, capetele țevilor pe plotterul nou-nouț pe care îl iubim ca pe ochii din cap și care are nume (pe care nu vi-l zic). -7 puncte. Se prinde după direcția privirii mele și remediază problema. +1 punct. Apare șeful lor: „Bă, nu v-a zis omul că zilele următoare montează termopane aici?!? Mutați dracu suportul mai sus să nu avem probleme!”. -3 puncte. Alte două găuri, mută suportul mai sus și rămân la vedere, fain, două găuri. -5 puncte. Se duce, vine, caută, se învârte precum o pasăre cu penaj colorat care execută dansul dinainte de împerechere, dar apare într-un final cu ditamai mașinoiu’ de găurit cu burghiu cât antebrațu’, se urcă iar pe dulap, iar de pe calorifer, iar -1 punct, verifică cu atenție locația și cablurile (+1 punct) și începe să dea gaura. Mașinoiu’ trece prin zid ca cuțitul fierbinte prin unt dar pe la jumate simte că s-o adunat prea mult praf în gaură și dă încet și frumos înapoi. +1 punct. Dar fiind sus de tot, tot praful ăla, cade dintr-o dată pe jos și se împrăștie maiestuos prin tot biroul, peste imprimantă, peste stația grafică nouă pe care nici nu am apucat să instalez sistemul de operare, peste cafetieră… -10.000 puncte. Dar cel mai tare m-a distrat, ce față șocată avea. Auzi drăcie, praful cade în jos și se împrăștie! Nu-i venea să creadă! Așa ceva, nu cred că a mai văzut el, în viața lui, la nici o climă pe care a mai montat-o. Iar surpriza lui era autentică, deoarece, nu știa că-l văd sau că mă uit la el. -15.000 de puncte. „Mai ai mult sau te oprești să caut niște pungi să acopăr echipamentele?”. Tocmai i se dusese surpriza de pe față că i-a revenit când mi-a auzit vocea. „Aproape am gătat…”. Lucră puțin mai atent și gată gaura. Pleacă afară și montează unitatea exterioară. Între timp este gata și unitatea interioară și o montează pe perete. Normal că acu se văd toate țevile și cablurile. -100 puncte. Apare șefu’ și intră în birou la mine cu unul dintre ei. Celălalt o rămas afară să regleze unitatea exterioară. În biroul meu sunt două scaune, „Vizitator” le zice, din alea fixe cum vezi în orice sală de conferințe, dar erau puse unul peste altul să aibă „domnii” loc. Și „domnu'” angajat se trântește pe ele cu toate cele vreo sută și ceva de kile. -5.000 de puncte. Dacă nu s-or rupt, știam că măcar mă voi chinui să le scot unu din altul. Apare și al treilea angajat și vrea să bage clima în priza hotărâtă anume pentru a rămâne doar pentru acest aparat. Trage ștecherul, mai trage o dată și se uită cu fața lui de disperat cu care eram deja familiar. Ștecherul nu ajungea la priză. -50.000 puncte. Am izbucnit în râs, m-am dus înainte să întrebe, să golesc un prelungitor și să-l pun la dispoziția lor să încerce clima. Când intru în birou, să fac apoplexie. Șeful lor, cu un picior pe colțul de la birou și cu degetele în cănile mele din care beau cafea și apă și se juca cu ele. Mă uit la piciorul lui, mă uit la căni, mă uit la dosarele de birou, mă uit la el, și încep să număr în gând. Dacă ajung la 10, i le fac guler. Se prinde și ia o poziție decentă. -25.000 puncte. Eu inspir adânc și mă întorc la ăla care a aflat că lungimea, totuși contează. Ia ștecherul, îl bagă în priză și sare ca ars. Aștept explicația. Ștecherul avea un led care s-a aprins când l-a băgat în priză. -5.000 puncte. Încep să râd și le dau telecomanda să facă testul suprem. Între timp, ăla de la biroul meu, începe să-mi țină teoria cu cât de proastă îi clima mobilă pe care o foloseam înainte de instala asta fixă, cu autoritatea pe care i-o dădea noua poziție de la birou, probabil. Îl ascult, îl mai aprob, îl mai dezaprob, în cameră se face frig, le mulțumesc și îi poftesc afară respectuos. Mai arunc o privire roată în biroul care arăta ca după război și plec acasă suduind. Nu doar că mi-or stricat vinerea ci și pentru că știam cât o să am de curățat luni dimineața după ei. Și mai vin și ăia cu termopanele în curând. Luni dimineața, ajung la lucru, fac curat, îmi torn cafeaua, mă pun la computer și în timp ce duceam cana la sub nas să sorb prima gură, normal, sună telefonul fix. Ședință cu șefa mare. Mă târâi până sus la ea, deja obosit de cât am lucrat. „Ai fost vineri când or instalat ăștia clima?” „Da.” „Nu trebuia să vii să stai cu ei atâta în afara programului” „Am făcut-o pentru mine, nu pentru ei.” „Na mă rog, ideea este că clima nu e instalată bine, unitatea exterioară trebuie mutată pe celălalt perete.” Mi-am pipăit buzunarul. Întâmplarea a făcut să nu am brișca la mine că îmi tăiam venele în secunda aia.